Serban Stanescu - Libera Circulatie A Valorilor LCV

Libera Circulaţie a Valorilor Cuprins EOF Pagina 1 din 52
© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 1 din 52

Cuprins
Tema
* Obiectivele cărţii * Ce înseamnă LCV * LCV şi Sincronicitatea * LCV Resursele şi
Valorile * Gratuitatea şi LCV * Modele naturale ale LCV * LCV şi limbajul articulat *
Alte modele umane ale LCV * Banii şi LCV * LCV şi Ritmurile Interioare * Sistemul
Mondial al LCV * Dezvoltarea LCV * Cum poţi intra în LCV * Consumul şi Producţia *
* Principiile LCV * Elementele Proiectului *
* Cuprins * EOF * *
V 1.2, aprilie 2010
LICENŢĂ ŞI TERMENI DE UTILIZARE

PENTRU VERSIUNEA ELECTRONICĂ
Faceţi clic pe iconul de mai jos pentru detalii privind drepturile şi
obligaţiile:
Fotografii, grafica copertei, design, tehnoredactare computerizată: Stănescu Şerban

© Stănescu Şerban, 2009 - 2010, toate drepturile rezervate.

Obiectivele cărţii
Am discutat în cărţile anterioare, respectiv vol. 4 „Cum să faci bani” şi vol. 5

„Schimbul de Valori” despre producerea Valorilor, Circuitul Valorilor şi am detaliat puţin mai
mult aceste concepte. Am abordat de asemenea problematica banilor, în acest context
particular al valorilor.
Am explicat acolo de ce banii sunt un concept abstract, a cărui singură acoperire în
realitate sunt nişte hârtii colorate, numite bancnote şi ne-am propus ca în cadrul Proiectului
Ritmuri Interioare, să şi demonstrăm aceste Adevăruri. Mai mult decât atât, ne-am propus
să demonstrăm că banii sunt o consecinţă a circulaţiei Valorilor.
În volumul 5, „Schimbul de Valori”, am vorbit despre criza valorilor şi am amintit
despre „Sindromul 15 – 30”. Am afirmat pe parcursul acestor două volume că soluţia ieşirii
din criza în care se află omenirea, este crearea unui circuit al valorilor, diferit de cel existent
şi mult îmbunătăţit.
Am afirmat de asemenea în vol. 2, „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial” că
există un limbaj universal valabil, pe care l-am numit „Limba Universală”, prin intermediul
căruia orice formă de existenţă din Univers, comunică direct cu Universul Infinit; prin urmare,
comunicarea directă dintre elementele componente ale Universului, între care suntem şi noi
oamenii, are loc continuu, în mod direct şi poate fi făcută în mod conştient.
Am subliniat de asemeni în acest volum 2, faptul că mecanismele Valorii sunt
încorporate în noi înşine şi impunerea altor mecanisme din exterior, prin orice căi, prin orice
metode şi mijloace diferite de calea conştientizării individuale a valorilor, se va izbi de
Legile Universului, ale căror expresie materială suntem — între alte forme de manifestare — şi
noi oamenii.
Am discutat de asemenea în volumul „Schimbul de Valori” despre faptul că orice
valoare este o resursă şi orice resursă este o valoare.
Subliniam între alte aspecte, faptul că una din consecinţele Sindromului 15 – 30, este
stagnarea şi că singura cale de ieşire din criza valorilor, este dezvoltarea procesului de creaţie
a valorilor, îmbunătăţirea circuitului valorilor şi pe această cale, dezvoltarea în ansamblu a
noastră a tuturor, prin metoda integrării, atât ca entităţi particulare, la nivel de individ, cât
mai ales ca entităţi complexe — sub forma grupurilor sociale, între care putem distinge ca
structură de bază Familia, apoi colectivul de muncă, comunitatea locală, comunitatea zonală,
naţională, continentală, planetară şi iată, în ultimele decenii, comunitatea la nivelul sistemului
solar, pe care am putea-o numi „comunitate cosmică”, chiar dacă aici, am dezvoltat doar
rudimentele a ceea ce se poate numi „comunitate cosmică”, în sens deplin.
Tot în volumul „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial” arătam că există două
modele de dezvoltare, respectiv modelul conflictual, al competiţiei eliminatorii şi modelul
integrativ, al fuzionării complementelor. Ambele modele pot fi identificate şi la scară
microscopică şi la scară macroscopică.
Ceea ce îşi propune această carte este să facă

joncţiunea între ideile enunţate în cele 5 volume
precedente şi să contureze cel puţin o soluţie de
natură aplicativă, practică.
Filosofia noastră în cadrul Proiectului Ritmuri Interioare, constă în a demonstra că

fiecare dintre noi, entităţile, avem tot ceea ce ne este necesar pentru a ne dezvolta
echilibrat, atât la nivel „microscopic”, înţelegând prin aceasta fiecare om în parte, şi fiecare
formă de viaţă în parte, cât şi la nivel macroscopic, înţelegând prin aceasta ceea ce în „Casa şi
Famila” am numit simplu „ECHIPA”, iar acum, extindem, spunând „ENTITATEA
COMPLEXĂ”, adică, aşa cum spuneam mai sus, colectivităţile.

Diferenţa dintre abordarea curentă, prezentă, a conceptului „colectivitate” şi abordarea

în cadrul Proiectului Ritmuri Interioare, constă în faptul că, „ENTITATEA COMPLEXĂ” în
cadrul Proiectului nostru, înglobează în sine tot ceea ce poate fi încadrat în conceptul
RESURSE, aşa cum l-am discutat în volumele „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”,
„Cum să faci bani” şi „Schimbul de Valori”.
Pentru a evita confuziile, vom reformula ideea de mai sus astfel:

În cadrul Proiectului Ritmuri Interioare, pornim de la ideea că entitatea
elementară — înţelegând prin acest termen elementul cel mai mic al sistemului — este
OMUL.
Pentru uşurarea înţelegerii, ne putem gândi prin analogie la conceptul „atom” din fizică
şi chimie şi ne putem imagina că omul este „atomul” unui alt nivel de organizare
informaţional-energetică a Universului Infinit.
Mai departe, considerăm că omul, poate să se dezvolte studiindu-se pe sine =
autodezvoltare şi apoi prin integrarea sa în mediu, prin împărtăşirea experienţei, proces
care conduce la coeziune şi dezvoltarea ansamblului din care face parte. Acest proces, poate fi
pus în practică prin două modalităţi sau metode, care se completează reciproc:
Cunoaşterea interioară sau introspecţia = cunoaştere esoterică (GR- esoteriki =
înăuntru, interior) şi
Cunoaşterea exterioară sau exoterică = cunoaştere ştiinţifică (GR-exoteriki =
afară, din afară, în afară, exterior).
În fine, o ultimă teză pe care dorim să o subliniem şi pe care am enunţat-o aproape în
toate cărţile, este următoarea:
Singura cale de a atinge starea de

Fericire, Succes, Bogăţie, este aceea de a
deveni bogat.
Dacă ideea vi se pare nouă, ei bine, vă voi spune cu toată părerea de rău, că ea a fost
enunţată foarte probabil de la începuturile existenţei speciei umane, din câte am putut noi să
constatăm. Totuşi, într-o formă modernă, mult mai accesibilă nouă oamenilor „obişnuiţi”,
aceste idei, concepte, metode, au fost enunţate începând de acum 100 de ani, de către autorul
american Wallace Wattles, în cartea sa „The Science of Getting Rich” (1910!!) — Ştiinţa de
a deveni bogat — şi ulterior, în cartea „The Science of Being Well” — Ştiinţa de a fi bine.
Pentru cei interesaţi de aceste cărţi, fac precizarea că aceste cărţi se află deja în
patrimoniul Liberei Circulaţii a Valorilor. Căutaţi cu motorul de căutare Google următoarele
frraze-cheie, şi le veţi găsi:
„Rebecca Fine” şi
„The Science of Getting Rich”.
Cartea „The Science of Getting Rich”, poate fi procurată aşadar în Sistemul Mondial al
Liberei Circulaţii a Valorilor = FreeWare.
O ultimă idee a acestui capitol:

Următorul volum al Proiectului, va fi „Patrimoniul Mondial al Valorilor Libere”. Ca şi
celelalte volume, va fi tot în format electronic, deci un eBook, sau carte electronică. Vom căuta
să prezentăm în carte o listă a Valorilor Libere pe care le-am putut identifica până în prezent şi
care pot fi găsite de către toţi cei interesaţi să facă parte din Sistemul Mondial al Valorilor
Libere în mod onest, pe baza unui real schimb al Valorilor.
Ce înseamnă LCV

LCV = Libera Circulaţie a Valorilor.

Vom folosi în continuare acest acronim pe parcursul cărţii şi desigur, în viitoarele
scrieri, pentru a accelera scrierea şi a reduce timpul dedicat atât scrisului cât şi cititului.
Ce înseamnă aşadar „Libera Circulaţie a Valorilor”?
Am explicat anterior că, în viziunea noastră, valorile sunt resurse şi resursele
valori.
Am arătat de asemenea în capitolul anterior că, autodezvoltarea, în viziunea Proiectului
Ritmuri Interioare, înseamnă două procese simultane care prin integrare, conduc la dezvoltare:
Cunoaşterea esoterică sau metafizică şi Cunoaşterea exoterică sau ştiinţifică.
Forme şi metode de cunoaştere
Cunoaşterea esoterică. Prima formă de cunoaştere se referă la aspectele

energetice subtile, invizibile, vibraţionale — de unde şi denumirea „oculte” — ale
Universului Infinit.
Cunoaşterea esoterică este cunoaşterea „de la interior la exterior”. Cu alte cuvinte,
se referă la modalitatea de a cunoaşte Universul Infinit, pornind de la premisa că acesta este
în totalitate în interiorul cunoscătorului, se află „înăuntrul său” şi tot ceea ce există, are absolut
aceeaşi structură, diferenţa constând în scară sau dimensiune relativă.
Din punct de vedere practic, facem efortul de a ne cunoaşte pornind de la ceea ce
simţim înăuntrul nostru a fi adevărat, apoi căutăm prin observarea mediului de viaţă să aflăm
cât anume din ceea ce am descoperit, poate fi regăsit şi în alte situaţii de viaţă.
De-a lungul secolelor, această cunoaştere a fost numită în mai multe moduri, cum ar fi
„metafizică”, „cunoaştere spirituală”, „spiritism”. Metodele şi sistemele teoretice care sintetizau
învăţătura şi practica, au purtat denumiri diverse de-a lungul secolelor, ca şi acum de altfel:
Teosofie, filosofie, Yoga, Reiki, creştinismul cu ramurile sale, islamism, iudaism, Alchimie, etc.
Toate aceste sisteme, au în comun conceptul central al ENTITĂŢII infinite, omnipotente,
omniprezente, omnisciente. Termenul folosit pentru această Entitate a diferit şi diferă şi acum
de la o cultură şi civilizaţie la o altă cultură şi civilizaţie. În filosofie, această abordare poartă
denumirea de metafizică.
Vreau să precizez că sensul termenului metafizică este altul decât „magie”, sau
„vrăjitorie”, aşa cum majoritatea îl înţeleg. Prefixul meta, în greacă înseamnă „dincolo”,
„după”, „în afara”. Pe cale de consecinţă, el semnifică o extindere a conţinutului termenului
căruia îi este asociat. Ori, atunci când asociem termenul „fizică” cu prefixul „meta”, rezultatul
are sensul „fizică mai cuprinzătoare”, „o fizică ce include vechea fizică”, „o fizică mai mare”.
De aici, este bine să reţinem, metafizica îşi propune cu totul altceva decât a nega
fizica şi anume, îşi propune să extindă fizica, dincolo de limitele momentane ale acesteia.
Cunoaşterea ştiinţifică. Această formă de cunoaştere se referă la totalitatea

aspectelor perceptibile material de către observator sau, cum mai sunt numite,
„concrete”, „tangibile”, „materiale”.
Cunoaşterea ştiinţifică este cunoaşterea „de la exterior la interior”. Într-o altă
formulare, se referă la modalitatea de a cunoaşte Universul Infinit, pornind de la premisa că
acesta este exterior cunoscătorului, se află „în afara sa”, poate fi observat şi studiat, se poate
interacţiona cu acesta şi prin aceste interacţiuni, analizând răspunsurile, pot fi determinate
toate legile tuturor interacţiunilor posibile. În filosofie, această abordare poartă denumirea de
materialism dialectic.
Subliniem aici că prin termenii cultură şi civilizaţie, înţelegem sensul atribuit acestor
termeni de cercetătorul rus Serghei Nikolaevici Lazarev şi anume:
CULTURĂ = Totalitatea aspectelor informaţional-energetice vibraţionale ale întregului
Univers Infinit, la orice scară ar fi acesta privit: minerale, vegetale, animale, planete, sisteme
planetare, vid cosmic, etc.
Între acestea, ceea ce interesează poate în gradul cel mai înalt, este CULTURA SPECIEI
UMANE, cu toate subansamblele acesteia, începând de la omul privit ca individualitate sau

singularitate şi până la întreaga omenire, ca organism indivizibil.

CIVILIZAŢIE = Totalitatea aspectelor informaţional-energetice manifeste, tangibile,
perceptibile, „materiale”, accesibile studiului direct, fie prin intermediul simţurilor comune, fie
cu ajutorul mijloacelor şi metodelor ce fac obiectul ştiinţelor numite „pozitive” (ştiinţele
exacte). Într-o exprimare foarte scurtă, putem spune că este tot ceea ce poate fi realizat şi
observat, perceput prin simţurile comune, tehnică şi tehnologie.
Metodele prin care dezvoltăm cunoaşterea, sunt analiza = identificarea celor mai mici
detalii care pot fi descoperite la un moment dat şi sinteza = identificarea elementelor comune,
cu gradul cel mai mare de generalitate, care pot caracteriza o entitate, fără a îi degrada
caracteristicile care o definesc.
Mai simplu exprimat, prin analiză descoperim toate amănuntele posibil de descoperit,
iar prin sinteză, eliminăm amănuntele mai puţin semnificative pentru cazul general. „Măr” spre
exemplu, poate fi descris şi ca „fruct rotund, vag alungit în partea opusă codiţei, care creşte
într-un pom, are codiţă, cu seminţe în interiorul său, cu gust dulce, cu coajă roşie, lucioasă,
groasă” — „bot de iepure”. Dar este la fel de măr este şi cel cu „coajă galbenă sau verde,
mată, cu puncte mici, mai dulce decât cele roşii” — Golden (auriu).
Analiză obiectivă = analiza de la observator = subiect, către ţinta observării = obiect;

analiza în care obiectul observării se află în afara observatorului. Rezultatul acestei analize şi
sintezei aferente, este ceea ce numim cunoaştere ştiinţifică.
Analiză subiectivă = autoanaliza observatorului = subiect, analiza în care ţinta

observării = obiect, este însuşi observatorul, subiectul. Rezultatul acestei analize şi sintezei
aferente, este ceea ce numim cunoaştere esoterică.
Facem o remarcă importantă şi totodată o precizare: În practica comunicării, s-a

încetăţenit o idee greşită, potrivit căreia o opinie „subiectivă” are o valoare de adevăr redusă.
Sensul corect al sintagmei „opinie subiectivă”, este opinia celui care o enunţă.
Cu alte cuvinte, „această opinie este a mea şi reflectă cunoaşterea şi experienţa mea, care pot
fi şi chiar sunt limitate.”
Aşadar, toate, absolut toate opiniile, ideile, sunt subiective fără excepţie, inclusiv
ale mele, ca să lămurim acest aspect. Aceasta înseamnă că orice opinie este posibil şi necesar
să fie perfecţionată continuu, deoarece la un moment dat ea conţine o cantitate de adevăr
oarecare, care poate în mod cert fi mărită, odată cu dezvoltarea cunoaşterii celui care o
enunţă.
Valoarea de adevăr a oricărei analize şi sinteze, este dată în opinia noastră, de nivelul
de înţelegere atins la un moment dat, îndiferent de modalitatea de cunoaştere abordată. Fie că
este vorba despre cunoaştere ştiinţifică, fie metafizică (esoterică). În general, cunoaşterea
obţinută prin raportarea la subiect, este considerată a avea o valoare de adevăr redusă, ceea
ce ni se pare a fi o teză falsă, întrucât cantitatea de cunoaştere sau nivelul de cunoaştere din
perspectivă inforenergetică, este independentă de vârsta fizică a subiectului şi poate fi
foarte diferită de la subiect la subiect, motiv din care, un cercetător poate cunoaşte o parte
mai mare a Adevărului Absolut, în vreme ce altul, o parte mai mică. Tentativa de a clasifica
valoarea de adevăr făcută de către un căutător = subiect mai puţin experimentat, unui adevăr
al unui căutător mai experimentat, va avea ca rezultat maxim posibil, identificarea adevărului
propriu al căutătorului mai puţin experimentat în celălalt şi ignorarea diferenţei.
O formulare mai simplă a acestei teze, este următoarea:
Atunci când un elev de liceu va face o evaluare a cunoaşterii unui doctor docent, el va
putea evalua competenţa docentului, în limita propriei sale competenţe.
Evident, de aici putem concluziona că liceanul va sub-evalua competenţa docentului.
Această concluzie însă, este valabilă limitat, deoarece ea exclude prin ipoteză nivelul real al
cunoaşterii liceanului şi raportează cunoaşterea acestuia strict la ceea ce se presupune că
liceanul şi-a însuşit prin programa de învăţământ. Aceasta însă este o falsă presupunere.
Ipoteza noastră precizează vag doar vârsta posibilă a celor două entităţi şi ignoră practica

efectivă acumulată de cei doi subiecţi priviţi ca entităţi informaţional-energetice, adică

nivelul real informaţional-energetic al liceanului şi docentului, ca entităţi. Prin urmare, totul
este relativ. Ne raportăm în permanenţă la ceva, numit de obicei „etalon” sau „unitate de
măsură”, pe baza unor presupuneri, care trebuie verificate în practică, pentru a putea creşte
valoarea de adevăr a raportării şi concluziilor desprinse din procesul de analiză şi sinteză
efectuat.
Valorile şi Resursele, în contextul procesului de cunoaştere
Am făcut această introducere mai lungă, cu tentă destul de filosoifică, deoarece

considerăm necesar să clarificăm contextul în care vom discuta termenii valoare şi resurse şi
mai departe, conceptele legate de aceşti termeni, prin prisma liberei circulaţii a lor.
Conceptul „entitate” are aproape acelaşi înţeles şi în metafizică şi în ştiinţă. Diferenţele
sunt nesemnificative şi ele ţin mai mult de percepţia subiectivă şi de ataşamentul faţă de o
idee sau alta al celui care utilizează termenul.
Din perspectiva entităţlor, privite ca concept generic, într-o abordare pe cât posibil
neutră, „valoare” şi „resursă”, sunt de fapt cele două extreme ale unuia şi acelaşi conţinut
informaţional-energetic al unei entităţi.
Valoarea. Vom numi „valoare” aspectul informaţional-energetic al entităţii care ţine de
domeniul a ceea ce este „invizibil”, adică foarte greu sau chiar imposibil de perceput pe calea
simţurilor comune sau cu mijloace tehnice şi tehnologii.
Resursa. Vom numi „resursă” aspectul informaţional-energetic al entităţii, aspect care
ţine de domeniul a ceea ce este „vizibil”, adică poate fi perceput pe calea simţurilor comune
sau cu mijloace tehnice şi tehnologii.
De fapt, avem de a face cu unul şi acelaşi potenţial informaţional-energetic specific

unei entităţi oarecare. Această idee o considerăm foarte importantă, deoarece ea ne oferă
posibilitatea să facem conexiunea între tradiţiile spirituale şi cunoaşterea ştiinţifică.
În opinia noastră, ceea ce trebuie în prezent făcut, este punerea de acord a celor două
modalităţi de cunoaştere, cunoaşterea metafizică şi cunoaşterea ştiinţifică. Acest lucru poate fi
făcut începând cu redefinirea termenilor specifici utilizaţi de către cele două căi de cunoaştere,
astfel încât terminologia să fie pe cât posibil unitară şi să reflecte acelaşi conţinut
informaţional-energetic.
Este ceea ce ne-am străduit să realizăm până aici în aceast capitol.
Am vorbit în volumul „Schimbul de Valori” despre criza valorilor.

În contextul definit până aici, criza valorilor, înseamnă o rămânere în urmă a punerii
de acord între formă şi conţinut.
În vreme ce tehnica şi tehnologia au evoluat spectaculos în secolul trecut şi
cunoştinţele acumulate pe calea cunoaşterii ştiinţifice au pus în evidenţă foarte multe aspecte
calitative ale Universului Infinit, Metafizica, forma de cunoaştere care ar fi trebuit să evolueze
în paralel şi să se actualizeze şi să se armonizeze ca limbaj de comunicare şi sens al limbajului
cu cunoaşterea ştiinţifică şi limbajul specific al acesteia, a rămas aproape neschimbată, încă de
acum două milenii. Cu alte cuvinte, limbajul prin intermediul căruia cunoaşterea metafizică îşi
transmite bagajul informaţional, a rămas rudimentar, a ignorat aproape în totalitate evoluţia
înregistrată pe calea ştiinţifică. Astfel, s-a născut un potenţial conflictual ridicat între partizanii
celor două căi de cunoaştere.
Dacă acest poternţial conflictual cu câteva secole în urmă se datora nivelului scăzut al
cunoaşterii ştiinţifice, care era incapabilă să recunoască realităţile descrise de către
cunoaşterea metafizică şi din acest motiv combătea violent dezvoltarea metafizicii, astăzi,
asistăm la inversarea situaţiei şi anume, partizanii metafizicii, combat vehement cunoaşterea
ştiinţifică, în vreme ce savanţii, paradoxal, vin să demonstreze cu argumente ştiinţifice,
adevărurile altă dată susţinute doar de metafizică. Alexis Carrel, e doar unul din multele
exemple care pot fi date.
Am numit acest proces de inversare a rolului principal al căilor cunoaşterii, criza

valorilor, deoarece sintagma reflectă situaţia în care se află cunoaşterea metafizică în raport
cu cunoaşterea ştiinţifică.
De altfel, este extrem de uşor de observat scăderea dramatică a impactului social al
religiilor, mai ales ale celor tradiţionale. Ceea ce este în opinia noastră însă mult mai grav
decât scăderea impactului, este acuzaţia de desacralizare a omenirii, adusă de către biserici
asupra întregii omeniri. Mai mult, în tentativa bisericilor de a îşi păstra starea de amorţeală şi
indiferenţă faţă de obligaţiile ei, degradarea interesului pentru cunoaşterea Adevărului, care se
manifestă de cel puţin 10 secole, combate cu vehemenţă întreaga civilizaţie umană, căutând
să acrediteze ideea satanizării lumii şi a venirii „sfârşitului iremediabil”.
Fără îndoială, cel puţin un sfârşit a venit şi anume, sfârşitul crimelor în numele lui
Dumnezeu, al luptelor sângeroase ale bisericii pentru acapararea cât mai multor avantaje
materiale şi a unei influenţe politico-administrative şi militare cât mai mari.
Pe de altă parte, ştiinţa însăşi se află în pericolul de a sufoca bisericile, ca răspuns la
opacitatea faţă de comunicare pe care acestea au dovedit-o.
Credem însă că ceea ce trebuie făcut, este să facem o sinteză între cele două căi de
cunoaştere, să admitem că ambele îşi au propriile lor avantaje dar totodată şi limite specifice şi
să căutăm să folosim instrumentul adecvat împrejurărilor. De altfel, această soluţie a fost
sintetizată de înţelepciunea milenară prin învăţătura „Omul potrivit, la locul potrivit”.
În volumul precedent, „Schimbul de Valori”, am expus cum înţelegem noi să aplicăm
această învăţătură.
Această învăţătură, acum o prezentăm dintr-o altă perspectivă şi anume, a cunoaşterii,
a valorii şi a resurselor.
În acest context, învăţătura seculară „Omul potrivit, la locul potrivit”, capătă
următoarea formulare:
„Metoda de cercetare potrivită, la tema de cercetare potrivită”.
Există în prezent, două şcoli care abordează într-o viziune integratoare cunoştinţele
acumulate în tezaurul de cunoaştere şi experienţă al umanităţii: Şcoala de Inforenergetică a
domnului profesor Claudian Dumitriu, organizată sub forma Societăţii Române de Radiestezie
şi şcoala cercetătorului rus Serghei Nikolaevici Lazarev, organizată sub denumirea „Sistemul
Autoreglării Câmpurilor” sau, „Diagnosticul Karmei”.
Ambele şcoli sunt la început şi desigur, prezintă foarte multe avantaje, ca şi
imperfecţiuni şi de aceea, ele sunt supuse oricând dezvoltării, perfecţionării.
Aşa cum spunea însă profesorul Claudian Dumitriu în februarie 2009 la Braşov,
dezvoltarea înseamnă înainte de orice implicare a cât mai multora dintre cei care vor cu
adevărat evoluţie, iar implicarea înseamnă în egală măsură însuşirea limbajului de comunicare,
sau „teorie” cum îi mai spunem şi foarte multă practică. Domnul profesor Dumitriu chiar
sublinia faptul că, în momentul respectiv, ceea ce constituia prioritatea maximă a Şcolii, era şi
rămâne şi mai departe practica, întrucât experimentul este singurul care poate valida sau
invalida orice sistem teoretic.
Volumele din cadrul Proiectului Ritmuri Interioare sunt în acest sens, o contribuţie
modestă la munca miilor de colegi ai mei atât din cadrul Societăţii Române de Radiestezie, cât
şi de pretutindeni în lume, unde minţile şi spiritele neobosite, investesc resurse-valori
pentru dezvoltarea noastră, atât ca entităţi distincte, ca oameni, ca Fiinţe, cât şi ca entitate
colectivă, ca Umanitate.
Cu cât vor fi mai mulţi cei care vor investi în ei înşişi, cu atât vom evolua mai repede cu
toţii şi Succesul, Bogăţia, Fericirea, vor deveni mai repede bunuri comune.
De fiecare dintre noi, depinde cât va dura acest proces.
Iar acest proces al dezvoltării va dura mai puţin doar

dacă VALORILE VOR CIRCULA CU RAPIDITATE, SUB FORMA
RESURSELOR.

Până acum, singura alternativă de realizare a Circulaţie a Valorilor, alternativă adânc

înrădăcinată în conştiinţa oamenilor, prin secole de aplicare practică, a fost şi este aceea prin
care banii sau moneda, sunt mediatorul propus pentru realizarea schimbului de valori. Altfel
exprimat, „unitatea de măsură” a resurselor sau valorilor, după caz, sunt banii, de secole.
În cadrul acestei cărţi, ne-am propius să analizăm în ce măsură această paradigmă a
banilor mai este de actualitate.
Societatea umană, a evoluat enorm de mult ca urmare a descoperirilor ştiinţifice şi a
dezvoltării tehnologice. În prezent, au fost puse la punct tehnologii de vârf şi au fost puse la
dispoziţia omenirii, sub diferite forme, între care cea care are impactul cel mai ridicat şi
produce rezultatele cele mai spectaculoase, este Tehnologia Informaţiilor şi
Comunicaţiilor, sau cum mai este cunoscută în jargonul profesional, IT — Info-
Technologies.
Posibilităţile deschise de răspândirea masivă a calculatoarelor personale şi dezvoltarea
internet, au produs mutaţii importante atât în ceea ce priveşte concepţiile privind munca şi
modul în care aceasta poate fi desfăşurată în noile condiţii, cât şi în ceea ce priveşte modul în
care pot fi făcute să circule resursele şi valorile între noi, oamenii, în dubla noastră calitate de
consumatori de resurse şi producători, creatori de resurse.
Reducerea spectaculoasă a costurilor comunicării şi a schimbului de valori ca urmare a
dezvoltării IT şi în special a internetului, permite astăzi partajarea resurselor cu costuri extrem
de mici, uneori chiar nesemnificative.
Acest avantaj excepţional, este şansa pe care o are omenirea de a se dezvolta
echilibrat, armonios şi rapid.
Această dezvoltare însă poate deveni o realitate din ce în ce mai evidentă, sau poate
rămâne avantajul unei elite, sau a unui număr restrâns de curajoşi, care acceptă adevărul
despre ei înşişi şi anume, faptul că pentru a te dezvolta, a evolua, este necesar să vrei
aceasta, să ai la dispoziţie resursele necesare şi apoi să acţionezi efectiv asupra acestor
resurse şi valori, astfel încât dezvoltarea să aibă loc în mod efectiv, real, observabil şi din
perspectivă interioară şi din perspectivă exterioară. Aceasta înseamnă cu alte cuvinte, că
trebuie să ne dezvoltăm atât ca valoare cât şi ca resursă ceea ce într-o altă exprimare
înseamnă, aşa cum bine spunea Serghei Nikolaevici Lazarev, să fim simultan preocupaţi atât
de dezvoltarea noastră tactică = materială = resurse, cât şi de cea strategică = spirituală =
valoare.
Acest imperativ, poate fi exprimat — cum bine a sesizat cercetătorul rus S. N. Lazarev
— astfel:
Trebuie să fim în egală măsură [=echilibru] sfinţi

[=valori] şi oameni de afaceri [=resurse].
Accelerarea procesului de dezvoltare generală însă,

poate să aibă loc doar în condiţiile Liberei Circulaţii a
Valorilor.
În cele ce urmează, vom analiza ce anume înţelegem noi prin „Libera Circulaţie a
Valorilor” şi cum poate fi aceasta realizată astăzi, în contextul general ştiinţific,
tehnologic, spiritual şi al Ritmurilor Interioare, sau altfel exprimat, al Harului, al
aptitudinilor native, al talentului, dezvoltate prin cunoaştere spirituală şi ştiinţifică, privite ca
resurse naturale, regenerabile.
LCV şi Sincronicitatea
Termenul „sincronicitate” este destul de des utilizat. Din păcate, constatările noastre
făcute pe baza observării realităţii înconjurătoare, arată că felul în care este înţeleasă

sincronicitatea, la nivel general lasă foarte mult de dorit.

Termenul are de cele mai multe ori înţelesul de „acţiuni simultane în timp”. Din păcate,
acest înţeles este unul foarte limitat şi vom expune în continuare argumentele noastre.
Termenul „sincronicitate” derivă din rădăcina „sincron”. La rândul său, termenul
„sincron”, este compus din prefixul „sin” şi particula „cron”.
Prefixul „sin” în limba greacă, înseamnă „plus” iar „hronos” înseamnă „timp”.
Cu alte cuvinte, „sincron”, acţiune sincronă, atitudine sincronă, înseamnă acea
atitudine, acea acţiune, care conduce la câştigarea de timp.
Această teză este susţinută şi confirmată cu prisosinţă de tendinţele de dezvoltare ale
omenirii din ultimele cinci decenii.
Asistăm în acest interval de timp de cinci decenii, la o explozie a dezvoltării şcolilor de
autodezvoltare, de tehnici ale succesului, cu alte cuvinte, a şcolilor de management şi poate
cea mai spectaculoasă ramură a managementului, care a fost deja demonstrată dincolo de
orice îndoială, este managementul timpului.
Ce înseamnă de fapt un bun management al timpului?
Eficienţă crescută, rezultate de excepţie, randament sporit în orice domeniu.
Cred că am argumentat suficient necesitatea de a desfăşura acţiuni în sincronicitate.

Pe de altă parte, în metafizică, avem aceeaşi idee fundamentală a sincronicităţii,
ilustrată însă prin conceptele sintonie, sinergie şi, cel mai cuprinzător dintre aceştia,
ARMONIE.
Absolut toate ramurile cunoaşterii metafizice, indiferent care sunt rădăcinile tradiţionale
şi zona georafică unde s-au dezvoltat, scot în evidenţă faptul că, ARMONIA este cheia
dezvoltării oricărui sistem, oricât de mic sau oricât de mare ar fi acesta. Amintesc aici o replică
a personajului Ioda, Maestrul Jedi din atât de îndrăgita serie de filme ale lui George Lucas,
Star Wars:
„Dimensiunea este lipsită de importanţă”.
Iată ce învăţătură ne transmit şi Biblia şi Coranul cu privire la conflicte:

„Împacă-te cu pârâşul tău, înainte să apună Soarele peste mânia voastră.”
Aşadar, valoarea echilibrului, este cunoscută din timpuri imemoriale şi ne-a fost
transmisă prin strădania şi eforturile a sute de generaţii de semeni ai noştri, în ciuda
dificultăţilor de comunicare. Dacă ar fi fost atât de lipsită de importanţă armonia, sunt convins
că această învăţătură s-ar fi risipit în uitare, cum se risipesc o mulţime de amintriri ale
feluritelor evenimente prin care trecem fiecare din noi, în cursul unei singure zile.
Discutam cu Monica acum câteva zile privitor la o descoperire făcută de cercetători şi
care se referă la numărul mediu de gânduri pe care le emitem zilnic: peste 60.000 (şaizeci de
mii!).
Cum se face oare, că din triliardele de triliarde de gânduri care ne trec nouă într-un
singur an prin minte, a străbătut secole şi vicisitudini, tocmai gândul armoniei?
Considerăm că singura explicaţie, este importanţa covârşitoare, verificată sistematic de
către toţi cei care au studiat Viaţa şi evoluţia acesteia, dar mai cu seamă, practica omului
obişnuit, care a descoperit pur şi simplu, în cursul muncii sale de zi cu zi, că liniştea şi
echilibrul îi dau putere în tot ceea ce face.
Am pus în evidenţă importanţa echilibrului, din perspectiva moştenirii spirituale

multiseculare.
Ce ne spune ştiinţa despre echilibru?
„Echilibrul unei reacţii, se deplasează în sensul minimei constrângeri”
Iată mai sus, textul uneia dintre legile fundamentale ale chimiei, Legea Echilibrului.
O altă expresie a inevitabilităţii echilibrului, este Legea Conservării Energiei, din Fizică.
Din această Lege, care este în fapt una universală, constatăm că orice proces, are loc ca
urmare a unei transformări a unei forme de energie în altă formă de energie.
Ce înseamnă această lege din perspective Liberei Circulaţii a Valorilor?
Ei bine, este Legea care demonstrează că TOT ceea ce se petrece în Univers, are loc pe

baza unui SCHIMB DE VALORI.

Există nenumărate dovezi care sunt imposibil de contestat şi care certifică acest Adevăr
fundamental. Este necesară scrierea unei cărţi, doar pentru a enumera aceste situaţii
observabile direct.
Voi lua un singur exemplu:
Soarele. Soarele produce energie prin FUZIUNE. Adică, PRIN INTEGRARE. Energia
disipată de Soarele nostru şi de fapt de toate aceste Entităţi, conduce la dezvoltarea formelor
de viaţă din întregul Sistem Solar. Între Entităţile (elementele) Sistemului Solar, se numără şi
ce-a de-a treia planetă, pe care noi o numim fie Terra, fie Geea, fie Ghia (greacă), Gaia, etc.
Ce ar fi oare planeta noastră natală, fără Soare şi fără energia furnizată de această
Fiinţă, această Entitate?
Savanţii au reuşit deja să modeleze pe calculator consecinţele răcirii sau a încălzirii cu 5
grade a temperaturii pe planetă. De asemenea, au reuşit să modeleze ceea ce ei numesc
„iarna nucleară”, respectiv consecinţele formării şi deplasării unui nor radioactiv, născut în
urma unui conflict nuclear local, ceva mai întins decât ceea ce a însemnat Hiroşima şi
Nagasaki. Dar noi credem că Hiroşima şi Nagasaki sunt şi trebuie să fie cea mai usturătoare şi
cea mai dureroasă lecţie a omenirii, cu privire la respectul oricărei forme de existenţă.
Revenind la acest exemplu, un conflict nuclear limitat, ar genera un nor care ar reduce
în mare măsură energia venită de la Soare şi ajunsă pe Terra. Asta înseamnă sintagma „iarna
nucleară”.
Totodată însă, am definit şi ce înseamnă ca fenomen practic, blocarea sau
strangularea Liberei Circulaţii a Valorilor.
Dacă dorim cu adevărat un holocaust informaţional-energetic, mai profund decât cel în

care ne zbatem deja de peste 20 de secole, tot ceea ce ne rămâne de făcut, este să rămânem
indiferenţi şi să continuăm să ne mişcăm ca nişte păpuşi mecanice, de acasă la servici, de la
servici la piaţă şi de la piaţă, înapoi acasă, după care, să reluăm ciclul la nesfârşit. E simplu, e
uşor de reţinut ce avem de făcut şi foarte uşor de pus în practică.
Evident, dacă am ajuns în acest punct, o întrebare se naşte:

CE ESTE DE FĂCUT?
Această carte oferă o parte dintre posibilele răspunsuri. Ca toate celelalte părţi
componente ale Proiectului Ritmuri Interioare, ea este o entitate în dezvoltare. Este prin
urmare perfectibilă. Cât de cuprinzătoare, cât de mult se va dezvolta, în ce măsură va
răspunde unui număr mare de necesităţi, depinde de toţi cei care sunt implicaţi şi vor
continua să se implice activ în acest Proiect.
LCV Resursele şi Valorile

În capitolele precedente, ne-am străduit să conturăm un cadru de dezbatere şi să
oferim o parte din întrebările care se nasc şi din răspunsurile necesare dezvoltării unui cadru
funcţional, care să definească şi să guverneze Libera Circulaţie a Valorilor.
În acest capitol, ne vom strădui să clarificăm aspectele legate de obiectul ori
subiectul circulaţiei valorilor şi procesul circulaţiei valorilor.
La finele capitolului anterior, am arătat că, potrivit Legii Conservării Energiei, orice
proces din Univers, este guvernat de o transformare, ceea ce înseamnă între alte aspecte
particulare, consumul unei resurse sau a unei valori şi obţinerea unei alte resurse sau a altei
valori, pe seama acestui consum.
Pe cale de consecinţă, este exclus ca un proces de transformare, cum este de pildă
circulaţia, sau într-o altă exprimare, deplasarea unei valori de la o entitate către alta, să

aibă loc fără consum de o parte şi dezvoltare de partea cealaltă.

Acest adevăr a fost enunţat în anticitate prin formula laconică „Ex nihilo, nihil”, care
într-o traducere elegantă, înseamnă „Din nimic, nimic răsare”.
Cu alte cuvinte, Universul însuşi este păzitorul propriei sale dezvoltări şi împiedică
propria sa risipire printr-o lege a cărei ocolire, este imposibilă, dar pe de altă parte, dacă este
respectată, conduce la dezvoltare.
Iată ce înseamnă pe scurt, într-o privire de ansamblu, evoluţia Omenirii, ca Entitate,
analizată din perspectiva circulaţiei valorilor şi anume, prin creşterea vitezei de
circulaţie a informaţiei.
Într-un articol publicat cu mai multă vreme în urmă pe internet, făceam o analiză a
evoluţiei omenirii pornind de la premisa că toată istoria omenirii, se rezumă la 20.000 de ani.
Potrivit cunoştinţelor noastre actuale, aceasta reprezintă aproximativ 1% din intervalul
real de timp.
Să vedem ce înseamnă evoluţia omenirii pe acest interval de timp convenţional, de
20.000 de ani...
O evoluţie notabilă, sesizabilă a omenirii, s-a înregistrat abia odată cu transmiterea
informaţiei prin scris, fie pe tăbliţe de lut, fie pe pietre incizate ori desenate, ori pictate.
Informaţia cea mai bogată însă, ne-a fost transmisă însă prin utilizarea unor simboluri grafice
îmbinate după anumite reguli de compoziţie, pe care le-am numit simplu, „scriere”.
Cea mai veche scriere identificată până în prezent, se pare că provine de la civilizaţia
pre-dacică, identificată pe tăbliţele descoperite la Tărtăria, în actuala Românie şi care au o
vechime estimată la circa 7500 (şapte mii cinci sute!) de ani. Ceea ce se considera a fi fost cea
mai veche scriere din lume, până la descoperirea tăbliţelor de la Tărtăria, era scrierea
cuneiformă şi era datată cam în zona istorică de acum 6500 ani.
Oricare dintre aceste scrieri le-am considera ca reper, rezultă următorul calcul, destul
de jenant pentru specia umană:
Admiţînd intervalul de timp al istoriei omenirii ca fiind de 200 milioane ani, scrierea a
apărut la momentul de timp 0,00375% din întreaga isorie a omenirii!
Prin urmare, semnificativ în istoria omenirii, este doar intervalul de timp de 0,00375%
din tot intervalul de timp! În rest, omenirea a stat într-o stare de amorţeală, similară
anesteziei generale...
Pentru a face aceste calcule mai uşor de înţeles, pe intervalul de 20.000 de ani, asta
înseamnă că, am evoluat semnificativ doar în ultimii 75 de ani (1 an = 100 ani).
Tiparul şi cartea tipărită, au apărut la scara nouă, abia acum în urmă cu 4,57 ani.
Calculatorul, a apărut abia acum 0,63 ani, adică, acum 7 luni şi 17 zile;
Internetul, a apărut acum 0,40 ani, adică, acum 4 luni şi 24 zile;
Web 2.0, care înseamnă comunicaţie audio-video pe internet, a apărut acum 0,17 ani,
adică acum 2 luni şi 1 zi;
Zborul cu nave spaţiale în zona limitrofă a planetei, a apărut acum 0,53 ani, adică acum
6 luni şi 11 zile...
Primul „oraş spaţial”, SkyLab, a fost construit acum 0,35 ani, adică acum 4 luni şi 6 zile.
Iată prin urmare, chiar şi la o scară de timp convenabilă unei Fiinţe mai puţin
binevoitoare faţă de specia umană, dar totuşi dispusă să acorde circumstanţe atenuante,
istoria semnificativă a omenirii, se rezumă la ultimele 8 luni, din totalul celor 20.000 de ani de
istorie. Jenantă concluzie...
Dacă exprimăm la scara 200.000.000 ani, valoarea înseamnă aproximativ 500 de ani de
istorie adevărată şi 8000 de ani de istorie semnificativă...
Ce am vrut să subliniem prin aceste calcule?
IMPORTANŢA INFORMAŢIEI ŞI A CIRCULAŢIEI INFORMAŢIEI.
Cu alte cuvinte, mai general exprimat, CIRCULAŢIA VALORILOR ŞI A RESURSELOR.
Cred că este evident pentru oricine că imediat după apariţia scrisului, societatea umană
a evoluat, a apărut diviziunea muncii şi evoluţia specializării diferitelor segmente ale societăţii.
A fost primul salt notabil în evoluţie.
Al doilea salt notabil, a fost invenţia lui Gutenberg, care a permis reducerea costurilor

transmiterii experienţei, sub forma informaţiei şi în acest fel, procesul de Circulaţie a Valorilor
a cîştigat un grad suplimentar de libertate, care înseamnă independenţa fizică de sursa
informaţiei (Învăţat, cronicar, călugăr, scrib).
În fine, al treilea salt notabil îl reprezintă calculatoarele şi internetul, care au adăugat
un nou grad de libertate, care înseamnă căderea barierei spaţiale din calea circulaţiei
informaţiei. Putem fi situaţi oriunde pe planetă şi în acelaşi timp să comunicăm cu oricine, aflat
în orice punct al planetei în care există o posibilitate de conectare la reţeaua mondială numită
Internet.
Ce înseamnă aceasta?
În primul rând, ACCESUL LA EDUCAŢIE, LA INSTRUIRE.
Până la apariţia internetului, costurile instruirii trebuiau suportate de către întreaga
societate, pe calea unor fonduri colectate de la toţi membrii acesteia, „bugetul public”.
Teoretic, toate bune şi frumoase, dar practic, modelul comunist de dezvoltare, a eşuat
lamentabil în producerea de automate umane, indivizi care se complac într-o formă de sclavie
autoimpusă, vânzarea timpului propriu (vezi Sindromul 15 – 30) şi în acelaşi timp a înăbuşit
orice formă de dezvoltare bazată pe libera iniţiativă. Totuşi, sistemul comunist a scos în
evidenţă importanţa educaţiei, a instruirii, la nivelul întregii societăţi. Toate distorsiunile sociale
care s-au manifestat în societăţile blocului comunist, au adus în conştiinţa publică atât efectele
lipsei de instruire, cât şi problematica specifică a evoluţiei unei societăţi în care toţi membrii
sunt trataţi uniform, ca şi cum ar fi identici.
Revenirea României şi a fostelor ţări din blocul comunist răsăritean la sistemul de
oranizare socială bazat pe capital şi libera iniţiativă, a scos în evidenţă prin comparaţiacu
forma socială de oranizare, importanţa liberei iniţiative dar, în eală măsură, importasnţa
Liberei Circulaţii a Resurselor şi Valorilor.
Spre deosebire de experienţa comunistă, în ţările în care există o tradiţie neîntrteruptă
a societăţii în privinţa liberei iniţiative, consecinţa imediată a organizării societăţii pe principiul
capitalului, a condus la deformarea percepţiei Vaslorilor şi Resurselor, până într-acolo încât
acestea sunt confundate cu substitutul lor, adică, cu banii, care sunt de fapt o modalitate
convenţională de a evalua în mod coerent şi uniform Valorile şi Resursele.
Se spune despre bani că ar fi „rădăcina tuturor relelor”. Noi considerăm că a susţine
această afirmaţie, este în detrimentul evoluţiei tuturor. Este nevoie, dincolo de orice îndoială,
de o unitate de măsură şi schimb al Valorilor şi Resurselor. Ceea ce este deocamdată încă
deficitar şi crează din acest motiv rave distorsiuni sociale, este Schimbul de Valori şi
mecanismul acestui schimb. În volumul anterior, am adus în discuţie tocmai acest schhimb şi o
parte din ceea ce considerăm a fi important în acest proces de schimb al Valorilor care, aşa
cum am mai subliniat, îmbracă fie forma Valorii (informaţie+energie vibraţională înaltă), fie
forma Resurselor (informaţie+energie vibraţională joasă).
Relaţia de transformare a Valorii în Resurse şi invers, este furnizată de cele două ecuaţii
fundamentale ale mecanicii cuantice, Einstein şi Plank, despre care am discutat în volumul
„Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”:
(1) E = mc2 şi (2) E = hv

(Caracterul grec niu= frecvenţă, apare scris ca „v”)
Întrucât energia este egală cu ea însăşi, rezultă că masa, ca expresie a materialităţii,

deci a Resurselor, trece în informaţie+energie şi invers, sensul echilibrului depinzând de
frecvenţa de vibraţie asistemului. Atunci când frecvenţa vibraţională creşte, echiliberul se
deplasează către Valoare (informaţie+energie vibraţională cu frecvenţă ridicată = „Lumea de
dincolo”), în vreme ce dacă energia vibraţională scade, obţinem materie (informaţie+energie
vibraţională cu frecvenţă vibraţională scăzută)
Viteza luminii aici, este practic o graniţă formală între două „Universuri”. Cel în care
predomină „materia” sau „Resursele” şi cel în care predomină informaţia structurată.
Întrebarea firească

Întrebarea firească pe care e normal să şi-o pună orice căutător, este „Poate exista
lumea noastră fără Lumea de Dincolo?”
Cele două ecuaţii, dau răspunsul la această întrebare. Ele desemnează graniţele formale
ale unui Univers coerent, indivizibil. Aceste stări extreme, sunt doar simple stări posibile dintr-
o infinitate de alte stări în care, pe drumul evoluţiei, Universul Infinit, se poate afla într-un
moment oarecare, izolat de contextul integrităţii sale.
Atât „Lumea de Dincolo” cât şi „lumea noastră” sunt doar simple forme de existenţă ale
Universului Infinit. Ele se pot transforma una în cealaltă după nişte reuli precise.
O parte din aceste reguli (Legi generale) am reuşit să le descoperim. Mai sunt însă
multe altele de descoperit.
Avem prin urmare nevoie în eală măsură şi de bani şi de Resurse şi de Valori şi de
Oameni şi de delfini şi de Pământ şi de Soare şi de ce mai vreţi să adăugaţi la această listă.
Orice am adăuga, ea tot incompletă va rămâne, pentru că aşa cum ne spune Biblia în Corinteni
XIII, „cunoaştem în parte”.
Cu cât vom perfecţiona mai repede Schimbul de Valori/Resurse, cu atât mai repede
vom ajunge la noi stadii de dezvoltare şi cunoaştere. De noi depinde viteza cu care realizăm
acest Schimb de Valori.
Unul din mecanismele posibile ale Schimbului de Valori, este cel propus aici, în cadrul
Proiectului Ritmuri Interioare: LIBERA CIRCULAŢIE A VALORILOR.
Este posibilă o circulaţie a Valorilor Liberă şi înacelaşi timp ECHITABILĂ?
Poate fi conceput un mecanism operaţional de schimb liber al Resurselor şi Valorilor?
Avem Resursele şi Valorile necesare construirii unui astfel de mecasnism?
Ce anume din ceea ce există, putem refolosi, îmbunătăţi, perfecţiona, pentru a ajunge
la obiectivul propus, adică: LIBERA CIRCULAŢIE A VALORILOR?
Cine ar trebui să facă toate aceste schimbări şi cum este posibil să le facă?
Iată principalele întrebări pe care ne-am propus să le dezbatem şi la care să găsim

câteva răspunsuri.
Gratuitatea şi LCV
Sărăcia, gratuitatea, caritatea, pomana şi cerşetoria
Înainte de a găsi răspunsul la întrebarea: „Poate fi conceput un mecanism

operaţional de schimb liber al Resurselor şi Valorilor?”, trebuie să clarificăm în mod
obliatoriu, conceptul SCHIMB LIBER.
Foarte multă lume este săracă. Asta însemnând potrivit statisticilor mondiale
referitoare la bunăstarea generală a omenirii, care pun în evidenţă o cifră alarmantă: doar
5% din populaţia mondială se poate încadra „beyond any reasonable doubt” — dincolo de orice
îndoială rezonabilă — în categoria oamenilor deplin realizaţi.
Pe această valoare statistică, s-a speculat mult şi cei încadraţi în „strâmta” lume a lui
5%, sunt acuzaţi de tot felul de practici inumane. Aparent, realitatea stă de partea majorităţii,
de partea celor 95%, care intră în cateoria celor mai mult ori mai puţin „săraci”, dar care,
dincolo de îndoială, mai au destul până la a se putea numi „deplin realizaţi”.
În încercarea de a descoperi care este cauza, pentru că eu sunt convins că întotdeauna
există o cauză sau chiar mai multe, m-a izbit o informaţie destul de cunoscută şi răspândită:
„Media gradului de utilizare a creierului pe plan mondial este între 2,5 şi 5%.
La prima vedere, între „bogaţii lumii” şi acest procent este dificil de stabilit o
conexiune.
Am suferit însă un şoc devastator, când am făcut un calcul aritmetic foarte simplu: Cât
anume din creierul meu STĂ NEFOLOSIT? În cazul fericit, 95%... Iar în cazul NE-fericit,
97,5%!
Acum observaţi legătura? Dintre oamenii planetei, doar 5% sunt consideraţi REALIZAŢI

DEPLIN. Restul, adică 95%, sunt undeva, „pe drumul către Fericire”.
La o analiză superficială, desigur, vom fi tentaţi să spunem că acei 5% sunt vinovaţi
pentru inechităţile sociale, pentru cei 95% săraci, etc., etc., etc.
În momentul când furia mea tindea să se dezlănţuie asupra „bogaţilor”, am început să
mă izbesc de conceptul Liberul Arbitru. Atât în viaţa personală cât şi pe calea autodezvoltării şi
autoinstruirii. Am povestit mai mult în volumul II, „Autodezvoltarea...”.
Căutând să înţeleg dincolo de „zarva de cuvinte” conceptul Liberul Arbitru, am ajuns
inevitabil în situaţia de a mă întreba:
Cine mă opreşte să îmi dezvolt capacitatea de a utiliza la început 4%, apoi 5%, apoi
7%, etc., din potenţialul creierului meu?
Am dreptul să lâncezesc, să mă complac în situaţia în care mă aflu?
Şi dacă cineva, foloseşte acest potenţial al meu, după bunul său plac, fără ca eu să pot
face ceva?
Am povestit în volumul II, întâmplarea cu influenţarea mentală. Acest concurs de
împrejurări şi reflecţii, mi-a zdruncinat într-atât existenţa, încât „mi-am jurat în barbă”, vorba
poetului Eminescu, să clarific toate aceste aspecte şi în măsura în care voi găsi soluţia pentru a
ieşi din această robie a ignoranţei, să mă depărtez cât mai mult de starea de adormire în
care mă aflu. DA. ADORMIRRE.
Cum poate fi oare numit un creier care funcţiuonează la NUMAI 2,5% din întreaga sa
capacitate? Treaz şi perfect funcţional, ori... scos din funcţiune şi trecut pe „stand-by”, adică,
în expectativă? În expectativa a ce? Să pice para mălăiaţă, în gura aşteptătorului, ar fi singurul
răspuns cât de cât evident.
Ar fi fost bine dacă toată această desfăşurare de idei motivante, chiar dacă cu uşor iz de
şedinţă de partid, ar fi rezolvat furia împotriva „bogaţilor”. Furia, a rămas, trebuie să recunosc.
Mi se părea injust ca 5% din oameni să deţină 80% din Valori şi Resurse şi să dispună de
acestea, după bunul lor plac, după cum spunea propaganda. Asta a fost ceea ce s-a petrecut
înăuntrul meu, până într-o zi când, într-o meditaţie, făcând o proiecţie astrală, m-am decis să
admir Pământul de pe orbita ascestuia.
Pentru cei care sunt obişnuiţi cu OBE — experimente de extracorporalizare —
spectacolul este fascinant. La început, singurul lucru pe care ţi-l doreşti este să termini cu viaţa
aceasta mizerabilă pe Pământ şi să rămâi acolo veşnic, admirând minunăţiile din acea lume.
În fine, starea de vibraţie s-a risipit, am revenit cu conştiinţa în corpul fizic şi am avut
un şoc imens!
Ce văzusem eu de pe orbită? O FIINŢĂ. Pământul, ESTE O FIINŢĂ!
Asta SIMŢISEM. Asta mă atrăgea şi mă atrage şi acum când fac meditaţii şi rămân o
vreme pe orbită. FIINŢA GEEA.
Mi-am pus atunci întrebarea firească: Cum poate tolera Geea, ca o parte componentă a
ei — specia umană — şi încă chiar mai grav, doar o mică parte a ei, acei 5%, să dispună la
voia întâmplării, de atâtea resurse, în vreme ce practic întreaga omenire se scaldă în mizerii şi
nenorociri?
Apoi, am înţeles diferenţa dintre modul meu de gândire, o furnicuţă revoltată şi modul
de gândire normal pentru o Fiinţă de talia unei planete: Pentru Terra, indivizii speciei, sunt
irelevanţi. Puţin îi pasă Terrei că printre cei 5% care gestionează resursele, noi oamenii
distingem indivizi. Din punctul de vedere al Entităţii PĂMÂNT, ceea ce contează, este că atât
timp cât Omenirea ca Entitate are doar o parte de 5% din ea conştientă, acea parte TREBUIE
să îi gestioneze resursele şi valorile, oricât de prost ar face-o, deoarece acea parte este mai
dezvoltată, acea parte poate, are şanse să fie un exemplu.
Restul, sunt amănunte de interpretare...
Pot eu să schimb ceva?
DA! Mă pot schimba pe mine. Restul, desigur, potrivit Liberului Arbitru, poate rămâne
în ignoranţă.
Mai pot face şi altceva?
DA! Pot să scriu de pildă o carte, în care să povestesc oricui este interesat, cum anume
m-am schimbat.
Restul, este treaba fiecăruia ce face şi cum face.

Dar, în mod cert, ne putem ajuta unii pe alţii. COMUNICÂND.
De multe secole se fac acte de caritate. Adică, se dă de pomană. O anume parte a

lumii, chiar se fuduleşte cu actele de caritate pe care le face. În opinia noastră, este o mare
ruşine, o frână în calea dezvoltării, o ameninţare la adresa evoluţiei şi o fanfaronadă ceea ce se
numeşte şi este de obicei înţeles prin termenii „gratuit”, „milostenie”, „pomană”, „filantropie”,
„acte de caritate”.
A da de pomană, sub un pretext sau altul, sub un nume sau altul, înseamnă a te ridica
împotriva Univesrsului înşuşi, care spune clar că TOTUL înseamnă transformare, înseamnă
SCHIMB DE VALORI ŞI RESURSE.
Unde este schimbul de valori, când se dă de pomană? Unde este valoarea
formativ-educativă a gestului de a da de pomană? Ce îl învaţă pe beneficiar, altceva decât să
vâneze următoarea „milostenie”, în loc să caute să găsească înăuntrul său, bogăţia fără
seamăn cu care l-a înzestrat Dumnezeu, sau Universul Infinit, în nemăsurata sa Iubire pentru
toate Făpturile sale?
Din nefericire pentru mine, sunt unul dintre cei care au dat mult de pomană, pentru că
am considerat că sunt foarte mulţi mai săraci, mai nevoiaşi ca mine. Asta, în ciuda
avertismentului biblic în care suntem atenţionaţi că suntem toţi făcuţi după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu. Adică, avem acelaşi POTENŢIAL.
Abia când am privit prin prisma gradului de utilizare a creierului, prin prisma interesului
pentru educaţie relaţia dintre sărăcie şi bogăţie, am început să înţeleg ADEVĂRUL. În Biblie, ni
se spune „Secretul bogăţiei”, dar sub o formă diferită de ceea ce suntem noi obişnuiţi să
înţelegem prin bogăţie. Suntem îndemnaţi să ne facem mai întâi averi „în ceruri”,
deoarece restul, le vom primi pe deasupra.
Privind acum învăţătura biblică prin prisma celor două ecuaţii amintite anterior, care ne
spun cum putem obţine „averi în ceruri” adică VALOARE şi respectiv „averi pe pământ” adică
RESURSE, cred că este foarte lesne de înţeles de ce CUNOAŞTEREA, EDUCAŢIA ŞI
INFORMAŢIA PRIMEAZĂ.
Nivelul de cunoaştere şi de înţelegere ne-a permis să dezvoltăm tehnologii performante,
să avem condiţii de locuit mai bune, să comunicăm mai mult, mai repede, mai ieftin. SĂ NE
CUNOAŞTEM MAI BINE.
Naţiunile sărace, sunt cele care, sub o formă sau alta, au dispreţuit EDUCAŢIA,
DEZVOLTAREA. Inclusiv noi, românii, am săvârşit acest păcat infernal. Dovezi? Canalul
Dunăre-Marea Neagră, început prin anii '50, sub regimul comunist condus de Gheorghe
Gheorghiu-Dej. Mai ţine cineva minte câte zeci de mii de intelectuali, produse ale
învăţământului românesc şi mondial, şi-au găsit moartea în mizerie şi dispreţ? Dar moartea lui
Constantin Brâncoveanu? Dar puşcăriile comuniste? Mai ţineţi minte că Alexandr Stoljeniţân a
primit premiul Nobel pentru „Arhipelagul Goolag”? Credeţi oare că lumea „bogată” voia să
premieze în acea lucrare atrocităţile descrise, ori curajul de a arăta lumii întregi o greşeală
gravă, de a cărei repetare, dacă se va produce, ne vom face cu toţii vinovaţi? Lista aberaţiilor
e mult mai lungă, dar ajunge. E destul şi prea destul şi atât!
Se naşte acum întrebarea:

Renunţăm la a face fapte bune?
Cum putem menţine învăţătura biblică a milosteniei, fără a încuraja lenea, furtul,
minciuna, inoranţa, indiferenţa, cerşetoria, semidoctismul, nepotismul, traficul de influenţă,
carierismul, oportunismul, mita şi câte alte plăgi sociale, care macină societatea umană de
pretutindeni?
Da, de pretutindeni!
Înainte de a părăsi România, credeam că românii au cele mai rele obiceiuri... Am ajuns
în Grecia şi am aflat că aceleaşi obiceiuri, au doar alte nume, rostite în altă limbă, cu alt
alfabet, pe un alt teritoriu fizic...
Am aflat însă odată cu toate acestea, că există şi în Grecia ceea ce am numit atunci
când am înşirat în unele din articolele mele şi în cărţi, următoarele: Ştefan cel Mare, Mihai
„Viteazul” Pătraşcu, Constantin Brâncoveanu, Marieta Sadova, Toma Caragiu, Liviu Ciulei, Irina

Popescu, Margareta Pogonat, Doina Badea, Tamara Buciuceanu, Alexandru Arşinel, Stela
Popescu, Claudiu Bleonţ, Dan Piţa, Nadia Comăneci, Ion Ţiriac, Ilie Năstase, Teodora
Ungureanu, Dan Grecu, Gheorghe Hagi, Ion Ţuculescu, Theodor Amman, Camil Ressu, Nicolae
Grigorescu, Nicolae Tonitza, Mihai Eminescu, Camil Petrescu, Marin Preda, Theodor
Theodorescu-Branişte, Ileana Vulpescu, Cella Serghi...
Aş mai continua, dar vă rog să mă credeţi, am obosit scriind...
Da, avem modele, avem VALORI, avem RESURSE.
Avem nevoie însă să le facem să circule cât mai liber cu putinţă. Şi asta o putem face
începând în grupuri restrânse, „între prieteni” cum se spune, între apropiaţi; apoi, între grupuri
mai largi, la nivelul ţării, apoi între ţări, între continente şi în fine, la nivel planetar şi, în mod
sigur, dacă vom face aceasta, „zgomotul” iscat de această trepidaţie a Circulaţiei Valorilor, va
ajunge la o planetă oarecare, la o civilizaţie oarecare, aflată sub un Soare oarecare, dintr-o
galaxie oarecare, care, în căutarea COMUNICĂRII, va poposi la „uşa” sistemului nostru solar şi
ne va cere prietenia şi colaborarea, aşa cum o facem noi acum pe internet, prin intermediul
reţelelor sociale ale Web 2.0... Sau poate că acea civilizaţie minunat,ă la care visează milioane
de pământeni, se află deja AICI, printre noi, deghizată într-un pământean oarecare, aflat în
aşteptarea cuvântului magic, care să arate că omenirea este gata să întindă o mână
prietenească, plină de Iubire, încredere, respect... Omenirea în ansambul ei.
Toate au un început! Trebuie însă să vrem cu adevărat să EVOLUĂM.
Trebuie să vrem cu adevărat să ne despărţim de paradigma învechită „răi-buni”,
„săraci-bogaţi”, „urâţi-frumoşi”, „proşti-deştepţi”, etc. Adică, să TRANSCENDEM DUALITATEA.
Dualitatea a fost o vreme o soluţie, şi-a avut poate rolul ei formator, dar a venit vremea să
spunem „la revedere” vechilor obiceiuri, pentru a face loc noilor obiceiuri.
Putem munci „fiecare pentru el” dar în acelaşi timp, putem munci „fiecare pentru toţi”.
Despre „fiecare pentru el” şi simultan „fiecare pentru toţi”, este vorba în
cărţile Proiectului Ritmuri Interioare.
Să lăsăm deci pomana, datul „degeaba”, care este imposibil prin prisma Legii Universale
a Conservării Energiei. Ne-am amăgit destul cu această aberaţie! Hai mai bine să construim un
Circuit al Valorilor, bazat pe concepte, pe modalităţi de Liber Schimb al Valorilor, în care
fiecare să poată găsi modalitatea de a îşi valorifica resursele, potrivit modului care i se pare cel
mai potrivit momentului şi cel mai favorabil dezvoltării sale.
Există vreun model în apropierea noastră din care să ne putem inspira?
Pe care să îl copiem şi să îl îmbunătăţim?
Hai să îl căutăm împreună şi să îl analizăm. E destul să găsim unul singur şi apoi, vom
reuşi ca pe baza descrierii acestuia, să descoperim şi altele, mai puţin evidente.
Modele naturale ale LCV

Încheiam capitolul precedent cu o invitaţie. Să găsim împreună modele potrivite, în
apropierea noastră. Să vedem dacă funcţionează, cum anume şi să vedem cum le putem
integra în ceea ce vrem să facem noi: Libera Circulaţie a Valorilor şi Resurselor.
Circuitul apei, H2O, în natură
Apa! Ce ne-am face oare dacă APA ar dispare brusc din întreaga noastră lume? Asta
înseamnă ceva cam cum e Marte, deşi se pare că pe Marte, totuşi este şi oxigen şi apă... Dar e
o imagine destul de apropiată de ce anume s-ar petrece dacă ar dispare...
Altă abordare: Câte zile ai rezista dragul meu partener de dezbatere, fără apă?
Am ţinut post doar cu apă, vreo 15 zile. Atât am reuşit să fac faţă transformărilor din ce
în ce mai accelerate din organism, în absenţa alimentelor clasice. Am povestit în volumul II
„Autodezvoltare...”. Fără apă însă, mi-a fost foarte greu să rezist. După o zi, am abandonat. E
adevărat, în România, mai ales în Sud, unde am eu locuinţa, e foarte cald şi uscat şi pierderile

de apă sunt masive în sezonul călduros. Am mai ţinut post fără apă şi când era mai rece. Tot
greu mi-a fost. Tot o zi am reuşit. E greu să înveţi să renunţi la apă.
Apa, în ciuda a ceea ce cred mulţi, se află pretiutindeni în natură: Ape, organisme
diverse, minerale. De exemplu, diferenţa dintre carbonatul de calciu (CaCO3) cristalizat numit
de obicei „marmură” şi cel amorf, numit de obicei „cretă”, este numărul de molecule de apă
legate de molecula de CaCO3. Da... Surprinzător? Aşa mi s-a părut şi mie la ora de chimie
când am învăţat chestia asta...
Tot la chimie am învăţat cu toţii că în urma oricărui proces de ardere, rezultă bioxid de
carbon şi apă. La fel se întâmplă oriunde în natură, inclusiv în organismul nostru. Înăuntrul
nostru însă, „arderile” se numesc „procese de oxidare”, au viteze mai mici decât „arderea” cu
flacără, de pildă. Rezultatul însă, este tot bioxid de carbon şi apă.
Apa în natură... Sub influenţa energiei radiante de la Soare, apa se evaporă, trecând în
stare gazoasă. Astfel, ea circulă pe suprafaţa întregului glob pământesc şi de asemeni, în
straturile atmosferei. Uneori, când aerul este rece, sub temperatura de vaporizare a apei,
vaporii condensează şi... plouă!
Apa cade pe Pământ, hrănind astfel o mulţime de Fiinţe. O absorb plantele din sol prin
sistemul canalelor capilare, sau direct prin frunze, prin procesul de difuzie. Aşa încât, apa este
pretutindeni.
E nevoie pentru asta de legi, tribunale, poliţie, administraţie financiară şi alte
asemenea? Te las să cercetezi. Dacă descoperi instituţiile cu pricina pe undeva prin nori, sau
prin vreo celulă de clorofilă, să mă anunţi! Negreşit! Eu până acuma am descoperit că
funcţionează „singur” acest mecanism. Am descoperit că există un mecanism de Liberă
Circulaţie a Valorilor.
Plantele absorb apă, se dezvoltă, fac seminţe şi fructe, apoi „mor” şi apa din ele, se
recirculă.
Valabil pentru cam tot ceea ce am studiat eu în cele 5 decenii de viaţă.
Apa se evaporă din mări şi oceane, ajunge să fie absorbită în plante, pe care le
consumă animalele şi astfel ajunge şi în animale sub forma particulară arătată. Animalele
transpiră, au procese de excreţie prin care elimină apa, o mai elimină şi prin respiraţie şi ea se
întoarce în natură. Mai mor şi oamenii din când în când, ceva mai rar ca plantele, ocazie cu
care, structurile lor fizice se descompun, eliberând apa înmagazinată, care ajunge în
atmosferă, apoi condensează şi... plouă!
Totul se transformă.
Circuitul bioxidului de carbon, CO2, în natură
Unul din gazele cele mai cunoscute, este bioxidul de carbon. Mă poate contrazice
cineva? Toată lumea a auzit de bere. De exemplu, berea Tuborg! Sau de şampanie. „Băşicile”
din bere, din şampanie, vin de la bioxidul de carbon din ele...
Noi oamenii, ca şi multe alte vieţuitoare de pe planetă de altfel, când expirăm, eliminăm
bioxid de carbon şi apă, între altele. Bioxidul de carbon ajunge în atmosferă. De acolo, el este
preluat de plante, care îl folosesc alături de apă, lumină şi sărurile minerale din sol, drept
hrană. Din CO2, ele sintetizează prin fotosinteză, molecule organice mai complexe, din care îşi
construiesc corpul fizic şi astfel, se dezvoltă. Aşadar, între noi şi plante, între noi şi atmosferă,
există o formă de Liberă Circulaţie a Valorilor.
Şi asta, pentru că între alte alimente, oamenii consumă şi plante...
Totul se transformă...
Dar noi mai folosim şi maşini care au motoare cu ardere internă şi care, elimină şi ele
CO2, ca urmare a proceselor de ardere ale combustibililor fosili, pentru a transforma
hidrocarburile în energie mecanică, prin intermediul motoarelor cu ardere internă.
Totul se transformă...
Noi oamenii însă, mai folosim CO2 spre exemplu în industria chimică, unde, între altele,
din carbonat de sodiu (sodă de rufe, industria clorosodicelor) şi apă, se obţine bicarbonatul de
sodiu. Gospodinele, am eu o bănuială că ştiu despre ce vorbesc. Cele care fac prăjituri,

checuri, cozonaci mai ales... De asemena cei care au hiperaciditate gastrică...

Aşadar, CO2 circulă liber între noi, atmosferă, plante... Circulă şi se transformă.
Circuitul luminii în natură
Pe la fizică şi pe la chimie, se învaţă prin liceu, că atomul are o structură anume,

formată din electroni şi nucleu. Că există posibilitatea ca bombardând un atom cu energie, să
determinăm saltul unui electron de pe un orbital, să zicem orbitalul S, pe următorul orbital,
adică, pe orbitalul P. Dacă bombardamentul încetează însă, electronul care a efectuat saltul, va
tinde să revină pe orbitalul de pe care a plecat. Acest proces are loc prin emisia unui foton =
lumină şi energie...
Lumina însă, mai este absorbită de plante, cum spuneam şi ele o transformă în materia
primă necesară dezvoltării organismelor lor.
Şi noi oamenii folosim lumina, deşi suntem mai puţin conştienţi de acest Adevăr,
deocamdată. Deocamdată, doar clarvăzătorii şi cei care au acces la aparatura Kirlian şi
respectic la electronografe, pot vedea ce schimb de lumină are loc între oameni. Cei care au
văzut acest fenomen, au rămas fascinaţi de bogăţia de culori şi forme care pot fi văzute...
Cum circulă Lumina între noi oamenii? Care parlament a votat aceste legi care
guvernează circulaţia Luminii în organismele noastre şi între noi? Mister...
Lumina, vine de la Soarele nostru şi într-o mică măsură, de la alte Fiinţe, tot din clasa
Soarelui, „stelele”.
Lumina mai circulă de vreo câţiva ani şi prin nişte firicele de sticlă fabricate de oameni,
firicele cărora le-am zis noi „fibre optice”. De când tehnologia fibrelor optice s-a perfecţionat,
viteza cu care schimbăm informaţie pe internet, a crescut spectaculos, datorită trecerii de la
reţelele pe cablu din sârmă de cupru (UTP Wired networking), la reţelele bazate pe dispozitive
şi cabluri optice. Şi cu toţii ne-am bucurat că a crescut viteza de upload, de download, că
putem vedea filme pe internet fără „sughiţuri”.
Aşadar şi Lumina face parte din acest circuit, din această reţea de Liberă Circulaţie a
Valorilor.
Până acum, ţi-am oferit 3 modele naturale de Liberă Circulaţie a Valorilor.
Ca să avem un schimb liber şi echitabil de valori, caută şi tu măcar un exemplu, scrie
un articol şi trimite-l pe adresa grupului:
http://finance.groups.yahoo.com/group/sa_facem_bani/
LCV şi limbajul articulat

Oricât de surprinzător ar putea să pară la o primă privire, avem şi între noi oamenii un
model natural al Liberei Circulaţii a Valorilor.
Acest model se numeşte simplu, limbaj articulat.
Da. Vorbim, comunicăm, schimbăm opinii, părei diverse cu privire la diferite aspecte ale
existenţei cu care ne confruntăm în viaţa cea de toate zilele. Bârfim. Îmi amintesc de un ciclu
de „pastile” literare pe care l-am scris şi publicat pe internet, în cursul anului 2009, intitulat
„Flecăreli”. Un amuzament literar, rezultat de pe urma unui reproş primit de la o serie de
cititori, care au considerat că articolele pe care le scriu eu, „sunt prea lungi”. Evident, au fost
păreri şi de o parte şi de alta. Am răspuns prin mesaj privat şi am arumentat motivaţia pentru
care evit scrierea de articole foarte scurte şi acolo, spuneam că vreau să evit să cad în mania
pamfletelor. Am făcut câteva experienţe scriind în stilul pamfletar. Consecinţa? Unul dintre
aceste pamflete, „Literatura şi ochelarii de cal”, este unul din cele mai citite texte ale mele.
Prin comparaţie cu acesta, un alt text al meu, „Picătura de iubire” se apropia ca nivel de
audienţă foarte tare, ultima oară când am avut timpul şi condiţiile să verific.
Registrul, este foarte diferit de cel al pamfletului. Mai mult, „Picătura de iubire”, face
parte din primul volum al Proiectului Ritmuri Interioare, volum care mi-a adus pe lângă cititori
şi perspectiva dezvoltării primului volum în ceea ce a devenit astăzi, mănunchiul de idei

lansate în primul volum.

Ce mi-a adus pamfletul în afară de cititori? Mi-ar place să pot răspunde la fel ca în cazul
volumului I al seriei. Din păcate, şi primele pamflete, publicate prin 2006 şi seria de pamflete
din 2009, au condus la acelaşi rezultat. O audienţă heterogenă, numerică şi cam atât.
Perspective? Dezvoltare? Doar confirmarea că genul în cauză, dincolo de mulţi „fani”, rămâne
un teren al sterilităţii amuzante. Consum de energie şi alte resurse, fără o finalitate veritabilă.
Sau, altfel formulat, cu o singură finalitate reală: faptul că am scris pamflete şi că am avut
cititori.
Să spunem însă că în cazul meu, este irelevant. Până la a deveni un scriitor „cu
greutate”, mai e drum lung de străbătut. E nevoie de multe alte confirmări până acolo. De
rezultate.
Ce beneficii i-au adus lui Eminescu pamfletele? Istoria a demonstrat cu prisosinţă la ce
au folosit. Au rezolvat ele oare problemele pe care le adresau? Din câte cunosc, aceleaşi
probleme există şi astăzi. De aceleaşi probleme s-au ocupat şi Caragiale şi Antonn Pann şi
Păstorel Teodoreanu şi cu siguranţă încă mulţi alţii. A folosit la ceva simpla prezentare ironică,
ori caustică a unei plăgi, ori a unei carenţe sociale? Exceptând dovada de inteligenţă şi abilitate
literară a autorilor, singurul rezultat a fost „câinii latră, caravana trece”.
Vorbim. Vorbim mult, scriem mult, publicăm mult. A fost o vreme mult prea lungă cea
în care exprimarea liberă a opiniilor era un simplu vis al vizionarilor de genul lui Jules Verne,
Villiers de l'Isle Adam, sir Arthur Conan Doyle, Isaac Asimov, Frederic Brown, Herbert Frank,
Ursula K. LeGuinn, Boris şi Arkadi Strugaţki, Gerard Klein, Ovidiu Genaru, Doru Tătar, Cristian
Tudor Popescu, Ovidiu Bufnilă...
Cafeneaua şi bucătăria la români, au fost dintotdeauna terenul Liberei Circulaţii a
Valorilor. Ne întâlnim de vreo două secole cred în cafenele, „la o şuetă”, ori la un prieten
acasă, unde stăm la „o vorbă”.
COMUNICARE. Comunicare liberă. Asta este ceea ce am căutat. În cafenele, în
restaurante, prin bucătării, prin parcuri şi pieţe.
Cafenelele, aici în Grecia, ocupă un loc foarte important. Atât de important încât o
stradă fără cafenea, e o stradă ciudată, ieşită din normal. Înseamnă că e prea lăturalnică,
altfel, chiar dacă are 20 m, cum e strada noastră, Isavron, trebuie să aibă. La noi, pe cei 20 m,
sunt „numai” trei cafenele. Distanţa dintre ele, este cam de vreo 6 metri într-un caz şi de vreo
4 metri în celălalt... Dar treaba merge, au fiecare clienţii lor, iar vara, chiar şi pe la ora 3, mai
găseşti câte o pereche sporovăind liniştit, râzând din când în când... Se bea multă cafea în
Grecia. Există multe reţete. Gallikos şi Ellinika, sunt probabil cele care se găsesc obligatoriu la
orice patiserie. Şi patiseriile, sunt cam la 3 metri unele de altele...
A vorbi... A comunica...
Într-o zi mi-a venit o idee năstruşnică: Dacă pentru fiecare propoziţie rostită într-o
cafenea aş lua să zicem 1 cent, câţi bani aş câştiga zilnic? Am vrut să fac un calcul sumar. M-
am lăsat repede păgubaş. Ameţisem şi pierdusem şirul. Oricum, în câteva luni, aş fi ajuns la o
avere fabuloasă!
Care este scopul pentru care se consumă această cantitate enormă de energie în
sporovăieli? După eşecul ideii cu centul pe propoziţie, m-am gândit ce s-ar întâmpla dacă
această energie ar fi investită în căutarea de soluţii aplicabile, pentru probleme reale.
Câte secole avans am fi avut? Câte conflicte armate s-ar fi evitat?
O întrebare ucigătoare însă a apărut după ce am formulat întrebările de mai sus:
Ar mai fi apărut conflicte după un an sau să zicem cinci ani de la direcţionarea
consumului inutil de energie în flecăreli, către soluţionarea de probleme reale? Puteam imagina
un joc, de genul „Cel mai bun...”, a cărui finalitate să fie rezolvarea unei probleme a
ccomunităţii?
Comunicare... Implicare...
Este limbajul articulat un model funcţional al Liberei Circulaţii a Valorilor?
A, e adevărat! În comunism unii erau plătiţi bani grei să ţină discursuri politice la
tribune. Observ cu stupoare că obiceiul s-a păstrat şi în România post-decembristă. Am
observat că şi în Grecia are succes această practică.
Totuşi, o întrebare mă chinuie iremediabil: pe cei care vin la cafenea, îi plăteşte

patronul să vină şi să vorbească? Şi dacă e un Schimb Liber de Valori? Am observat că

plătesc cafelele. Totuşi, mai ştii?
...Da. Am abordat puţin stilul pamflet. Totuşi, dincolo de nota umoristică, mai „neagră”
sau mai „albă”, un fapt rămâne: vorbim fără oprelişti, vorbim liber, vorbim mult şi schimbăm
astfel valori. Ce valori? Alegem fiecare dintre noi subiectele preferate şi astfel, ne îmbogăţim.
Mai mult ori mai puţin, are loc un schimb liber de valori.
Alte modele umane ale LCV

Iată că pînă aici, am reuşit să identificăm patru modele de Liberă Circulaţie a Valorii.
Mai există şi altele? Sau, cel puţin mai putem identifica modele parţial funcţionale?
Foarte multă lume în zilele noastre foloseşte calculatoare personale. Cum spuneam şi în
celelalte cărţi, lucrez cu calculatorul de 15 ani. Îmi scriu cărţile cu ajutorul calculatorului, îmi
fac grafica pentru paginile web sau cărţile electronice, paginile web, filmele pe care le plasez
pe internet sau pe DVD-uri, îmi înregistrez muzica, îmi scriu articolele, realizez programe de
calculator care să îmi uşureze anumite sarcini foarte frecvente.
Spuneam în „Cum să faci bani”, că timp de aproape 3 ani, am căutat soluţii pentru a îmi
valorifica aptitudinile native şi că după ce mi le-am descoperit, am înţeles într-o primă etapă că
trebuie să investesc foarte mult în dezvoltarea acestora. Aflat în acest punct, mi-am pus
problema cum pot să le dezvolt. La prima vedere, singura soluţie era bazată pe bani. Cursuri
de specializare sau de iniţiere, după caz. Foarte probabil, dacă aş fi avut bani suficienţi, aş fi
cheltuit o sumă mare de bani în direcţiile identificate. La ce rezultate aş fi ajuns, acum sunt
convins că pot aprecia cu o marjă de eroare foarte redusă. Rezultatele, indiferent de mărimea
cheltuielilor efectuate, ar fi venit în timp îndelungat.
Am descoperit acest lucru, bazându-mă pe experienţa acumulată, chiar înainte să iau
decizia de a cheltui bani, în ipoteza că la un moment dat aş fi fost în situaţia de a avea o sumă
de bani suficient de mare.
În 2006, cînd făceam analiza şi căutam să găsesc o soluţie, am pus pe hîrtie cam ce
anume vreau să obţin şi cam cît ar putea să coste. La vremea respectivă, aveam deja
experienţa a cîteva mici „planuri de afaceri” şi începusem să întrezăresc un adevăr extrem de
important: în afară de bani mai trebuie şi altceva. Ce altceva? De exemplu, o casă, haine,
aragaz, maşină de spălat. Fiind singur, spălatul cu mîna mi-ar fi luat mult timp şi ar fi fost
scurtat timpul pentru învăţătură.
Atunci cînd am reluat ideea motivului pentru care am nevoie de anumite alte lucruri,
parcă un fulger mi-a trecut prin minte: vreau timp pentru învăţătură.
Tot ceea ce înseamna în acel moment experienţa mea de viaţă, a început să fiarbă
înăuntrul meu. Frînturile de informaţie, experienţa de viaţă aflată în diverse forme înregistrată
înăuntrul meu, clocotea, se amesteca, făcându-mă să mă simt ameţit şi obosit peste măsură.
Şedeam în fotoliul meu din faţa calculatorului la care lucrez de obicei şi priveam la monitoarele
aflate la câteva zeci de centimetri de mine. Am petrecut astfel multe ore, multe zile.
Într-o zi însă, căutând ceva prin sertarul cu arhiva de CD-uri şi DVD-uri, am dat peste
lucrarea mea de la cursul de operatorie video. Mi-am amintit cu mare plăcere noaptea dinainte
de examen, cînd cinci dintre cei opt cursanţi, ne-am aflat la mine şi am muncit într-o
atmosferă excepţională să ne ajutăm la realizarea lucrărilor. Am colaborat la realizarea
scenariilor, eu am făcut editarea video (montajul) şi coloanele sonore, am venit cu idei de
valorificare a materialelor brute, scenele fimate pentru proiect de către fiecare. Profesorul
nostru, Călin Dinulescu, a fost alături de noi şi am fost o adevărată echipă de studio de
producţie cinematografică. Ne-a oferit cred lecţia finală, arătându-ne unde greşeam, cum
trebuie gândit un film, un scenariu, cum trebuie privită arhiva video cu material brut.
Toate acestea se petrecuseră în vara 2004.
În 2006, mă aflam tot în faţa calculatorului. Aveam o carte scrisă şi mă chinuiam să
găsesc soluţii pentru a îmi dezvolta aptitudinile native mai departe.

Atunci, pentru prima oară cred, am reuşit să pun cap la cap următoarele idei:
— Am făcut filme pe calculator;
— Am scris o carte pe calculator;
— Am înregistrat muzică pe calculator;
Am spus puţin mai înainte că mi-a trecut un fulger prin minte. Adică, s-a făcut
lumină pentru câteva clipe în noianul de gânduri. Am putut vedea dezordinea şi ce anume
gânduri stau „claie peste grămadă” şi mă incomodează.
Iată acum un alt fel de aritmetică:
Filme + carte + muzică + calculator = APTITUDINI FINALIZATE.
Apare vreun ban în ecuaţia de mai sus?
Desigur, banii există, dar ei sunt într-un plan secundar. Energia electrică consumată de
calculatoare, apă, canalizare, detergenţi, taxe şi impozite.
Ai descoperit Secretul?
Am dubii serioase, aşa că, să mergem mai departe.
Ce anume sunt toate cele enumerate? Cum pot fi ele numite în general?
Vedeam înaintea ochilor lista cu „ingrediente”... Calculatoarele, cărţile din bibliotecă,
anii de studiu individual, programele de pe calculatoarele mele, arhiva cu CD-uri şi DVD-uri cu
tot ce lucrasem de-a lungul celor pest 11 ani pe calculator...
Aşadar, ce sunt toate acestea?
Simţeam că explodez, aşa că, am închis ochii... Am stat câterva zeci de secunde aşa şi
dintr-o dată...
BOOOM!
Da! Booooommm! S-a spart în bucăţele carapacea de oţel în care mă închisese
perspectiva mea îngustă asupra vieţii.
Mi-am amintit de când eram în şcoala generală, de la geografie, un concept
fundamental în economie. În orice economie, oricît de mică ar fi ea.
Tu, ţi-ai amintit care este conceptul?
Până te mai gândeşti, riscăm să pierdem o mulţime de TIMP PREŢIOS.
Aşa că, ţi-l spun eu:
RESURSE!
Da, este vorba de RESURSE. Am avut senzaţia că mă prăbuşesc în gol după ce am
înţeles. Mi-am dat seama că trebuie să îmi reiau tot filmul vieţii şi să fac o analiză pas cu pas.
RESURSE...
Câte resurse am avut de-a lungul anilor? Ce am făcut cu ele? Ce altceva aş fi putut
face? De ce am văzut totul prin prisma banilor? Care este adevărata listă a resurselor de
care dispun ACUM?
Sunt aproape patru ani de când gândesc viaţa în RESURSE.

Fiecare zi care trece, mă învaţă să descopăr noi şi noi resurse.
TU, eşti O RESURSĂ! Monica, este o resursă, eu sunt o resursă, scaunul pe care şed
acum este tot o resursă şi tot aşa.
Am auzit cumva un protest? „Scaunul este o resursă?” întrebi tu?
Da. Este o resursă. Punct.
Dacă ţi-ar lipsi din casă scaunul pe care şezi, ori fotoliul, ori patul, depinde unde te afli
acum când citeşti rândurile acestea, îţi spun eu ce ai face, deşi ar trebui să ştii: Ai face ceva şi
l-ai cumpăra! Crezi că după ce ai cheltuit banii pe obiectul respectiv, valoarea de
întrebuinţare a lui a scăzut?
Dacă asta crezi, atunci ai o mare problemă. Ea se numeşte stabilirea priorităţilor.
Dar, despre asta am mai vorbit. Poate voi mai reveni. Acum însă ne interesează pe
amândoi să vedem ce a vrut să spună Şerban cu calculatoare, aptitudini native, RESURSE şi
modele naturale umane, ale Liberei Circulaţii a Valorilor. Parcă asta ne-am propus să
dezbatem în acest capitol...

Hai să facem o scurtă recapitulare: am spus că dezvoltarea poate fi accelerată doar

dacă Valorile şi Resursele circulă liber.
Ei bine, iată unde încep toate încurcăturile...

Dacă eu care am fost preocupat de autoeducaţia mea timp de o viaţă am trecut „la
mustaţă” pe lângă Adevărul care mă putea propulsa către succes, oare această scăpare crezi
că aduce vreun bine cuiva? Am îndoieli şi dubii foarte mari!
Iată cum trebuie privită problema circulaţiei libere a resurselor şi valorilor:
Atâta vreme cât mintea ta este ocupată cu problema banilor, a datoriilor, a planurilor de
felul „ce aş cumpăra dacă aş avea YYYYYY MII DE EURO”, „de ce Z are atâţia bani şi eu atât de
puţini”, o să te înfurii din ce în ce mai mult, o să te azvârli cu capul înainte în prima slujbă care
îţi mai adaugă ceva euro la buget şi o să îţi mai rămână atât de puţin timp să dormi, încât o să
treci tot timpul cu vederea RESURSELE PE CARE LE AI DEJA.
Ca să fiu foarte limpede şi să înţelegi cât de important este acest „Secret”, o să îl scriu
din nou, să sară în ochi:
RESURSELE PE CARE LE AI DEJA.
Atunci când vei înţelege că succesul depinde de resursele pe care le ai deja, şi de
felul în care ştii să le administrezi, notează ziua şi ora într-un caiet. Eu am ratat ocazia şi
regret, dar acum e târziu!
Totuşi, după cum vezi, mi-am adus aminte anul şi vag, luna: Noiembrie 2006.
O să mă întrebi „de ce am nevoie de data şi luna şi...”
Foarte simplu! Pentru că din ziua aceasta începi să îţi măsori cu adevărat succesul,
Fericirea, Bucuria şi e bine să ştii exact de când ai întors spatele mizeriei, ghinioanelor,
sărăciei, etc.
Greu de crezut?
Iată mai jos o listă interesantă, cu ce am făcut eu, ce consider că merită să îmi
amintesc oricând, deoarece consider că mă face fericit dacă îmi amintesc, ce consider că a
însemnat un succes:
— Copilăria în Valea Jiului, 1965 - 1974;
— Absolvirea Facultăţii de Metalurgie cu media 9 şi 10 la licenţă, 1988;
— Scrierea volumului I al seriei „Ritmuri Interioare”, 2006;
— Publicarea volumului I, aprilie 2007;
— Absolvirea cursului postuniversitar de informatică de 2 ani, 2007;
— Realizarea şi găzduirea a 8 situri web, 2008;
— Tipărirea, organizarea lansării şi vânzarea ediţiei tipărite a volumului I, 2008;
— Scrierea şi publicarea pe internet a peste 100 pagini cu articole, 2008;
— Descoperirea lui Monica, 2008;
— Întâlnirea cu Monica, 2009;
— Logodnă — martie, căsătorie — aprilie, plecarea în Grecia — aprilie, 2009;
— Rezolvarea problemelor vitale în Grecia: Locuinţă, supravieţuire, continuarea
activităţii, 2009;
— Scrierea a 3 noi cărţi: „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”, „Casa şi Familia”,
„Cum să faci bani”, 2009;
— Scrierea şi publicarea volumului V al seriei „Ritmuri Interioare” — „Schimbul de
Valori”, 2010;
— Demararea activităţii în „Proiectul Ritmuri Interioare”, 2010;
— Împlinirea anului de miere, obiectiv pe care ni l-am propus şi Monica şi eu, încă de
la primele zile împreună în 2009, 2010.
Despre anul de miere, o să vorbim poate cu altă ocazie. Atunci când ne-am propus
acest obiectiv, am vrut să facem ceva bun pentru noi dar în egală măsură şi pentru alţii. Am
vrut să ne demonstrăm nouă înşine că putem face din viaţa noastră, cu viaţa noastră, cu
resursele pe care le avem, mai mult decât o lună de miere.
După ce am reuşit să avem 3 luni în care ne-am simţit în luna de miere, am ridicat
ştacheta la 6 luni; după 6 luni, am ridicat-o la 12 luni. Mai sunt câteva zile până pe data de 27

ianuarie, când vom ridica ştacheta la 3 (trei!) ani.
Ce am vrut să subliniez cu toate acestea?
Dacă vei citi cu atenţie cărţile scrise în seria „Ritmuri Interioare”, cu siguranţă vei găsi
un răspuns şi încă mai mult decât atât, argumentele necesare şi metodele prin care am ajuns
la aceste succese.
În opinia noastră, ceea ce am realizat, este o consecinţă a gestionării mult mai bune a
resurselor de care dispune fiecare dintre noi. O gestionare în echipă a acestor resurse, pornind
de la convingerea că pe primul plan sunt aptitudinile native şi abia pe urmă celelalte resurse.
Avem acum amândoi convingerea că Liberea Circulaţie a Valorilor, înseamnă un
circuit care poate fi construit la o scară din ce în ce mai mare, dacă este realizată o condiţie
simplă, dar indispensabilă: ÎNCEPE SĂ DEVII CONŞTIENT DE PROPRIILE TALE RESURSE.
Odată ce vei şti care este măcar una dintre aptitudinile tale native (har, talent, Graţie
Divină, zi-i cum vrei), poţi începe să cauţi soluţii de înglobare a acestei resurse într-un produs
sau serviciu.
Pentru că, iată, îţi dezvăluim un alt secret al nostru:
LIBERA CIRCULAŢIE A VALORILOR ÎNCEPE DE LA TINE!
Dacă vei continua să te subestimezi, să îţi ignori talentele, atunci cea mai importantă
resursă, talentul, va zace nefolosită. Ştii ce înseamnă asta? MĂRUL PUTRED.
Pentru Universul Infinit, este un semnal negativ faptul că îţi dispreţuieşti AVEREA CEA
MAI MARE. Din acest motiv, Universul Infinit, pe calea Legii Atracţiei, îţi va trimite din ce în ce
mai multe probleme spre rezolvare. Toate îţi vor cere în mod cert să îţi foloseşti aptitudinile
native. Orice altă cale de rezolvare vei găsi, va fi una ocolită şi care te va secătui de resurse.
Crede-mă, ţi-o spune un om care şi-a irosit 96% din existenţă, investind enorm de
multe rersurse în dezvoltarea unor aptitudini latente şi extrem de puţin, în dezvoltarea
aptitudinilor native.
Reţine bine, pentru toată viaţa ta:
1. Cine îşi ignoră propriile talente, îşi sabotează

succesul, Fericirea, Bunăstarea şi de aici, va
ajunge la ruinarea sănătăţii.
2. Universul Infinit, sancţionează drastic frânarea,
blocarea, împiedicarea sub orice formă a Liberei
Circulaţii a Valorilor şi Resurselor.
3. Primul act de încălcare a Legilor Universale, îl
constituie blocarea în interiorul tău a resurselor
proprii.
Ca urmare a neglijării talentelor tale, vei fi incapabil să descoperi talentele copiilor tăi.
În acest fel, le vei frâna, le vei împiedica evoluţia şi îi vei transforma în nişte automate care îşi
vând din ce în ce mai mult din timpul lor, în timp ce aleargă după himere. Vei fi incapabil să
apreciezi orice alt talent, al oricui. Cum ai putea oare să apreciezi talentele altora, atât timp
cât le dispreţuieşti pe ale tale? Când ceea ce este mai de preţ la tine însuţi, zace nefolosit? Din
acest motiv, vei fi incapabil să participi eficient la procesul general al schimbului de valori şi te
vei zbate din ce în ce mai greu să supravieţuieşti. Iar ultimul semnal de alarmă pe care
Universul Infinit îl mai are la îndemână pentru a te aduce pe Calea Succesului, este boala şi
mizeria. Dacă vei ignora până şi acest semnal, atunci mai rămâne doar actul final al
existenţei tale şi căderea cortinei peste ceea ce a fost viaţa ta.
Paolo Coelho, în cartea sa „Alchimistul” face o afirmaţie esenţială:
„Comoara ta, este acolo unde este inima ta.”

Dar aceasta este doar prima jumătate a Secretului Succesului, Fericirii şi Bogăţiei.
Oricine citeşte cartea, îşi pune întrebarea, „Bine şi unde este inima mea?”
Această întrebare ne-am pus-o şi Monica şi eu când am citit şi recitit cartea. De fiecare
dată ne-a venit să râdem în hohote, când ne gândeam cât de simplu este „Secretul”, în câte
locuri am reuşit să îl descoperim de-a lungul istoriei, de când suntem împreună! Dar ne-a fost
cu neputinţă să râdem, pentru că ne-am dat seama cât de puţini au înţeles cu adevărat ce a
vrut să-i spună Alchimistul lui Santiago... Şi totuşi, cartea descrie cu lux de amănunte
Secretul întreg!
TU, ai înţeles care este a doua jumătate a Secretului?
Răspunsul se află în cartea „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”, aşa cum se află
şi în această carte; în acest capitol.
Atunci când ai să vrei cu adevărat să ai succes, ai să înţelegi care este această

jumătate.
Ţi-am prezentat aici un model uman al Liberei Circulaţii a Valorilor. La scara cea mai
mică posibilă: TU.
Noi considerăm că orice mare realizare trebuie să înceapă de undeva. Înţelepciunea
chineză, spune „Orice drum de o mie de li, începe cu un pas”. Noi spunem că:
Orice circuit liber al valorilor, începe de la

fiecare din noi, prin deblocarea şi valorificarea
aptitudinilor native.
Ţi-am prezentat ce anume a însemnat pentru noi doi, punerea în valoare a talentului
literar şi într-o oarecare măsură a altor aptitudini.
Dacă pentru tine înseamnă puţin ca un om să realizeze 87,5% din tot ceea ce i se
pare mai important în viaţă în numai 4% din viaţa sa, atunci înseamnă că îţi doreşti cu
adevărat eşecul, boala, mizeria şi orice altceva mai ţine de partea întunecată a vieţii.
Fiecare e liber să aleagă, prin urmare, eşti liber să alegi absolut ce vrei.
La fel şi noi. Alegerea noastră, o ai sub ochi.
Suntem AICI, ACUM!
Banii şi LCV
Se spune despre bani că ar fi rădăcina tuturor relelor. Am crezut şi eu într-o vreme
asta. Încă mai credeam în această idee după publicarea primei ediţii a volumului I, „Ritmuri
Interioare”. Cu acest mod de gândire m-am apucat să scriu ceea ce credeam eu că va fi cea
de-a doua carte a mea, „Valoarea Timpului”. După ce am terminat-o însă, am început să am
îndoieli. Deja în cuprinsul ei, începusem să abordez dintr-o altă perspectivă Viaţa, în general.
Prin vară, chiar îmi făceam planuri să lansez cartea pe internet. Eram însă nemulţumit
de ceva care refuza să se contureze clar ca motiv. Am revenit la primul volum, în ideea de a
face o pauză, în care să mai reflectez. Ceva se schimbase însă înăuntrul meu. Şi primul volum
începea să mă nemulţumească, aşa încât am fost chiar bucuros că am decis să revăd prima
ediţie. Am început prin a descoperi greşeli de culegere a textului. Apoi, pe măsură ce
revedeam textul, am început să îmi dau seama că sunt în text multe negaţii. Negaţiile
respective, îmi dădeau o senzaţie de furie înăbuşită pe care textul o conţine. M-am gândit să
elimin negaţiile din primul text. Am început prin a şterge pur şi simplu negaţiile, să văd cum
arată textul fără particula lexicală negativă. Aşa am înţeles că trebuie reformulate multe dintre
fraze şi că, există fraze pe care sunt incapabil să le reformulez. Totodată, am înţeles de unde

veneau observaţiile cititorilor privind „legarea de trecut”.

Potrivit cercetărilor legate de mecanismele subconştientului, negaţiile sunt inexistente la
acel nivel. În aceste condiţii, citind textul cu negaţiile şterse, am realizat care este de fapt
mesajul care ajunge în realitate la subconştient. Am îngheţat de groază! Tot ce voiam eu să
transmit, avea înţelesul întors pe dos! Mi-am pus atunci problema: De ce totuşi am primit atât
de multe aprecieri la adresa cărţii? Ceva era în neregulă. Dar unde?
Am meditat îndelung şi mi-am dat seama că obiceiul de a gândi, a scrie şi a vorbi cu
negaţii, este vechi de secole. Am înţeles că am de dat o luptă cumplită cu mine, cu inerţia şi cu
obiceiurile înrădăcinate adânc, într-o viaţă. M-am decis să fac cel puţin un pas înainte: Să îmi
scriu toate articolele fără negaţii.
Din acel moment încolo, totul a început să se deruleze cu o viteză galopantă! Am
început să înţeleg din ce în ce mai bine cât de greu atârnă cele câteva negaţii într-un text. M-
am apucat să rescriu primul volum, astfel încât să elimin toate negaţiile din el. Între timp, mă
luptam cu inerţia din mine, scriind articole, publicându-le şi astfel, reeducându-mi modul de
gândire, modul de exprimare şi modul de scriere, care este o formă de exprimare care
rămâne.
Eram conştient că miza era colosală: REEDUCAREA PROPRIULUI SUBCONŞTIENT.
Eram atât de departe de a bănui cât de mult avea să însemne pentru viaţa mea această
reeducare a subconştientului meu!
Prin decembrie 2007, rescrierea era aproape gata. Mi-am amintit de unde pornise
decizia de rescriere şi am revernit la „Valoarea Timpului”. Dincolo de faptul că acum aveam o
imagine mult mai clară a ceea ce era în neregulă cu acea carte, mi-am dat seama că mai am
încă multe de învăţat până să pot termina cartea. Dincolo de faptul că era plină de negaţii, mi-
am dat seama că până şi ideile principale pe care construisem scheletul cărţii, erau greşite.
Şi totul de la ce? De la câteva negaţii!
Înăuntrul meu, parcă erupsese un vulcan... Începeam să conştientizez implicaţiile la
scară mondială ale secolelor de literatură scrisă, publicată şi tipărită cu negaţii!
Pe lângă holocaustul energetic generat de această pendulare de secole între negaţie şi
afirmaţie la nivel conştient şi în care subconştientul întregii lumi era pur şi simplu blocat,
dezactivat aproape, limitat la funcţiile sale cele mai rudimentare, problema banilor, atârna
poate ceva mai mult decât o ştire de la rubrica „Diverse” a oricărui cotidian.
Pentru o scurtă vreme, m-am simţit depăşit, strivit de realitatea înconjurătoare. M-am
azvârlit în studiul webmasteringului şi în continuarea proiectelor legate de primul volum,
deoarece mi se ceruse să îl tipăresc şi simţeam şi eu că a venit vremea. Era dincolo de orice
discuţie faptul că versiunea tipărită, trebuie să fie fără negaţii.
Am revăzut de multe ori textul. Rămăsese o singură problemă: Ce fac cu citatele?
Eliminarea lor din text, era o variantă, dar mi-am dat seama că pierd mult din sensul,
din forţa textului.
În fine, pe la sfârşitul lunii iulie, începutul lui august 2008, cartea era gata tipărită.
Urmau celelalte etape fireşti de introducere în circuitul valorilor. Simţeam însă cu fiecare zi
care trecea, cum cartea acţionează asupra existenţei mele. La nici două luni după lansare, am
cunoscut-o pe Monica. În scurt timp, am înţeles amândoi că trebuie să facem echipă, dacă
vrem să mergem înainte mai repede şi eventual, să recuperăm din anii irosiţi în căutări, pe căi
secundare. La finele lui 2008, deciziile erau luate de ambele părţi. În ianuarie 2009, ne-am
întâlnit fizic şi am rămas împreună.
Cursul evenimentelor, l-am rezumat în capitolul anterior...
Consider că e important să subliniez că tot ceea ce s-a petrecut, este consecinţa scrierii
şi publicării primului volum. Celelalte, au fost finalizate ca texte abia în decembrie 2009. Am
publicat până acum volumul II şi volumul V. Restul, sunt în curs de publicare.
Întrebarea, provocarea, este:
Ce consecinţe vor determina mai departe cele 5 noi volume, după publicarea
tuturor?
Până la aflarea acestui răspuns însă, hai să facem ceva constructiv. Să căutăm
răspuns la câteva întrebari interesante:

— Mai avem nevoie de bani într-un Circuit al Valorilor în care Valorile şi

Resursele circulă LIBER?
— Care ar putea fi locul banilor într-un astfel de circuit?
— Ce putem face ACUM pentru a dezvolta ceea ce avem?
Mai avem nevoie de bani într-un Circuit al Valorilor în care Valorile şi Resursele
circulă LIBER?
Se pare că de cel puţin două secole, banii au devenit o obsesie generală a omenirii.
Banii au ajuns să fie astăzi principalul vinovat pentru toate neputinţele noastre.
O idee interesantă asupra căreia am reflectat mult căutând răspuns la întrebările „De ce
avem nevoie de bani?” şi „Sunt oare banii cu adevărat cauza distorsiunilor majore din
societate?”.
Cercetătorul rus S. N. Lazarev, afirmă în cărţile sale că evoluţia Universului are loc între
două stări-limită sau, „extreme”: Materialitatea şi Spiritualitatea. Oscilaţiile între aceste două
forme de existenţă, au loc potrivit unor legi interne specifice acestui sistem energetico-
informaţional, numit Univers Infinit sau, mai familiar mie, Dumnezeu. Asemeni atomului, care
analizat dincolo de structura sa grosieră, formată din electroni, protoni şi neutroni prezintă
câteva mii de particule sub-atomice, numite „cuantice”, Universul Infinit, prezintă şi el o
anumită structură particulară, pe care noi o studiem la astronomie dar care, la rândul său,
manifestă la o scară mai mică, aceleaşi caracteristici ca ale atomului.
Există însă un nivel al analizei, la care dacă ajungem, constatăm că indiferent de calea
pe care am efectuat cercetarea — ştiinţifică ori metafizică — rezultatul obţinut, este acelaşi.
Totul în Univers, indiferent de scara a ceea ce este observabil, există la nivel fundamental sub
forma unei „substanţe”, care SIMTE, GÂNDEŞTE, SE MANIFESTĂ ŞI ÎŞI TRANSMITE
EXPERIENŢA.
Atât timp cât m-am simţit depăşit în înţelegerea conceptului ortodox „predanie”, mi-a
fost practic imposibil să înţeleg rolul şi rostul banilor. O consecinţă imediată era că, de îndată
ce obţineam o sumă de bani oarecare, „ceva” apărea şi banii parcă se evaporau! Ca mai toată
lumea, îi invidiam pe cei cu bani şi îi compătimeam pe săraci.
Dar în 1989 sistemul social s-a schimbat, am început să descopăr ce înseamnă liberă
iniţiativă în adevăratul înţeles al cuvintelor.
Astfel, am început să realizez că pentru ca orice valoare sau resursă să circule, este
nevoie de cel puţin 6 elemente:
(1) Omul; (2) Necesitatea; (3) Valoarea şi/sau Resursa; (4) Sistemul de evaluare; (5)
Unitatea de măsură; (6) Piaţa de schimb.
Oricare dintre aceste elemente ale sistemului în care circulă Valorile ori Resursele ar
lipsi sau ar funcţiona defectuos, sistemul va suferi distorsiuni.
Aceste elemente de bază, le putem aplica multor categorii de sisteme în care circulă
Valori şi Resurse.
Dacă luăm ca exemplu sistemul numit „învăţământ”, iată cum ar suna identificarea
particularizată a acestor elemente:
(1) Omul = copilul; (2) Necesitatea = Formarea capacităţii de supravieţuire şi dezvoltare
autonomă, pe baza experienţei şi informaţiilor acumulate de către specia umană; (3)
Valoarea sau Resursa = copilul, aptitudinile sale native şi resursele oferite de părinţi; (4)
Sistemul de evaluare = Unilateral, izolat de contextul informaţional asupra căruia
acţionează, impus prin lege şi aplicat de către profesori, potrivit unor criterii SUBIECTIVE,
raportate la propria scară a valorilor, specifică evaluatorului, criterii mai mult ori mai puţin
conforme cu realitatea; (5) Unitatea de măsură = nota, mediile generale pe obiecte şi media
generală anuală; (6) Piaţa de schimb = Instituţiile de învăţământ.
Primul aspect pe care trebuie să îl analizăm şi cât masi corect şi conform cu realitatea,
este posibilitatea de a elimina unitatea de măsură.
Putem renunţa la note? Cum mai putem determina în acest caz măsura în care elevul

şi-a însuşit deprinderile şi informaţiile minimale, care să îi asigure realmente posibilitatea de

integrare în societate?
Aceeaşi logică se aplică şi banului, care este tot o unitate de măsură.
Ce legătură are banul cu distorsiunile care apar ca urmare a viciilor şi lipsurilor
manifestate în sistemul de evaluare?
La cea mai superficială analiză a sistemului „învăţământ”, observăm imediat că
rezultatele slabe au cauze multiple, între care cele mai importante sunt arbitrariul evaluării
şi caracteristica de sistem închis, izolat, manifestată lipsa schimbului real de valori.
Vom discuta pe crând cele două aspecte şi vă veţi convinge cu uşurinţă că aceleaşi vicii
de fond se regăsesc în orice altă formă de sistem de circulaţie a valorilor şi resurselor.
Arbitrariul evaluării. Evaluarea o face profesorul. Care este gradul de adevăr al
rezultatului evaluării? Acest grad de adevăr, depinde de enorm de mulţi factori interni ai
subsistemului numit „evaluator”, adică, de profesor. Este acesta talentat? Am discutat
anterior ce generează absenţa talentului. Şi dacă hârtiile spun că da, în ce măsură Viaţa a
confirmat această certificare? Există mecanisme sociale funcţionale de identificare şi
amendare a incompetenţei şi imposturii? S-au dovedit acestea eficiente? Au beneficiarii
imediaţi ai actului de învăţământ — părinţii copilului — posibilitatea de a sancţiona direct
incompetenţa constatată practic a evaluatorilor?
Sistem închis, izolat. Învăţământul de stat şi într-o mare măsură şi cel privat
practicat în instituţii specializate, sunt sisteme închise şi izolate de ceea ce numim Univers.
Un sistem deschis, comunică cu celelalte sisteme cu care interacţionează şi totodată
schimbă Valori şi Resurse.
Trebuie precizat că este o diferenţă enormă între a înştiinţa ( comunicare unilaterală,
politica faptului împlinit, atitudine discreţionară) şi a comunica = schimb biunivoc de
informaţie, Valori şi Resurse, între două sau mai multe sisteme implicate în actul comunicării.
Astfel, părintelui i se aduce la cunoştinţă faptul că îngeraşul său este o lichea. Poate
părintele sancţiona în vreun fel cadrul didactic pentru acest calificativ general? Teoretic, trebuie
să se adreseze conducerii instituţiei. Mecanismul e de-a dreptul aberant! Cum adică, mă
adresez instituţiei care mă vatămă şi îmi produce daune cu bună ştiinţă pentru a înceta
această producere de daune? Prin însăşi legea internă de funcţionare şi dezvoltare, sistemul
tinde să se conserve, să îşi păstreze integritatea. Pe cale de consecinţă, sistemul va simula o
măsură disciplinară şi situaţia va continua, mai mult ori mai puţin evident.
Cum pot eu însumi să fiu arbitrul imparţial, onest, echilibrat, al unui conflict
apărut între mine şi victima mea?
Acelaşi mecanism îl vom găsi în enorm de multe subsisteme ale sistemului numit
„societate omenească”.
Prin urmare, aşa cum avem nevoie de note pentru a putea urmări evoluţia şi
dezvoltarea unui elev în procesul de instruire, avem nevoie de bani, sau orice altă metodă de a
exprima în unităţi valorice de schimb, valoarea unui produs, serviciu, resursă, etc.
Ca să mai şi râdem un pic, ce mare schimbare ar fi dacă în loc de „bani” spunem „note”
şi în loc de „note” spunem „bani”?
Vă răspund edu, abia aşa veţi vedea că învăţământul este un sistem închis, care
simulează comunicarea cu societatea.
Ceea ce trebuie perfecţionat şi subliniez asta, PERFECŢIONAT, este sistemul de
evaluare a Resurselor şi Valorilor.
Iar această perfecţionare, pentru a fi acceptată, trebuie să pornească de la fiecare din
noi, către organismul numit societate. Atunci când viaţa confirmă o ipoteză pusă în practică, ea
se generalizează treptat, prin consens general.
În acest context de dezbatere conturat aici, problema care se pune, este cu totul alta
decât eliminarea banilor, care sunt modalitatea de a evalua Valori şi Resurse, în vederea
puneri i acestora în circulaţie. Procesul de evaluare are loc pe baza unor unităţi de măsură şi a
unor principii general acceptate după care se efectuează evaluările.
Pe cale de consecinţă, avem nevoie de bani şi de întreg sistemul financiar.
Denumirea adoptată pentru unitatea de măsură convenţuională, poate fi oricare.

Ceea ce ne interesează este să facem valorile să circule liber, acesta este obiectivul
propus. Miojloacele prin care realizăm circulaţia, pot fi multe şi tocmai aici este locul în care
trebuie să găsim soluţii.
De ce mijloace mai multe?
Suntem circa 6,5 miliarde de oameni. Fiecare este în felul său, unic. Prin urmare,
fiecare are particularităţile sale unice, funcţie de care îşi stabileşte nevoi particulare, Valori
particulare şi Resurse particulare. Dacă ne vom aştepta ca aceste aspecte particulare să
coincidă în masă, cum este cazul acum, rezultatul previzibil este uniformizarea forţată.
Consecinţa imediată este rezistenţa opusă de către entitate — omul în cazul nostru. Conflictul
astfel apărut, trebuie soluţionat.
Modelele rezolvării conflictelor = dezechilibre, sunt cel puţin două şi le cunoaştem
pe ambele: eliminarea şi integrarea.
Societatea umană a evoluat timp de zeci de secole pe calea eliminării, deşi calea
integrării este oferită spre studiu pretutindeni. Nivelul foarte scăzut de cunoaştere a
Universului şi de înţelegere al omenirii însă, a făcut dificilă observarea proceselor de integrare
şi mult mai evidente procesele de eliminare = distrugere.
Odată cu dezvoltarea ştiinţelor, tehnicii şi tehnologiei, am avurt acces la informaţie din
ce în ce mai complexă şi astfel, am descoperit procesul de integrare numit fuziune nucleară.
De aici mai departe, te las să îţi exersezi spiritul de observaţie, imaginaţia,
perspicacitatea.
Concluzia finală, este însă aceea că avem nevoie de tot ceea ce există, de absolut tot
ceea cde există! De fiecare om, de fiecare idee, de fiecare cucerire din orice domeniu, dec i
includem aici şi domeniul financiar.
Toate aceste realizări ale omenirii înseamnă enorm de multe Resurse şi Valori înglobate
de miile de generaţii de oameni, care s-au străduit fiecare după puterea sa să se integreze.
Acolo unde au apărut probleme mai mari ori mai mici, înseramnă că mecanismul
integrării are lipsuri şi lacune, care necesită perfecţionări.
PERFECŢIONARE, DEZVOLTARE! Iată ce avem nevoie să facem.
Acesta este obiectivul pe care ni-l propunem aici, în cadrul Proiectului Ritmuri
Interioare. Să operăm în actualele sisteme de circulaţie a valorilor, deschiderile necesare
pentru ca, prin echilibrare, prin integrare treptată pe calea comunicării şi a schimbului de valori
şi resurse, să eliminăm dezechilibrele, stările conflictuale şi chiar să prevenim apariţia unor noi
stări conflictuale la scară mare. Cu cât scara conflictelor va fi mai mică, cu atât ne vom putea
numi mai mult FIINŢE EVOLUATE.
În acest context, Libera Circulaţie a Valorilor odată pusă în mişcare la nivelul unui
grup relativ restrâns, va scoate în evidenţă ceea ce trebuie perfecţionat, se procedează la
modificarea imperfecţiunilor, apoi sistemul se extinde treptat, în mod natural, potrivit
necesităţilor reale ale fiecăruia dintre participanţi.
În acest circuit al Valorilor însă, banul este doar un element oarecare, care face parte
din sistem. Din acelaşi sistem fac parte multe alte elemente, cum spuneam anterior, între care
Omul, este mai important decât altele, întrucât el este deţinătorul şi gestionarul Valorilor şi
Resurselor, de la naştere până la „moarte”.
Ce se petrece „după moarte” cu Valorile şi Resursele, am discutat mai pe larg în
„Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”.
Care ar putea fi locul banilor într-un astfel de circuit?
Ceea ce avem efectiv de schimbat, cred că este mai puţin „locul” banilor, din punct de

vedere strict fizic. Vreau să spun prin asta că, circuitul banilor este suficient de dezvoltat,
instrumentele de lucru suficient de perfecţionate. Avem sistemele monetare care deja
manifestă tendinţa unificării: euro şi dolarul, trebuie privite ca alternative aflate în testare şi
perfecţionare, la scară continentală şi intercontinentală. Fiecare dintre comunităţile care au
adoptat aceste monede, au acumulat o cantitate uriaşă de Valori şi Resurse şi ceea ce este
înţelept să facem, este să analizăm cât mai bine tot ceea ce putem analiza şi să susţinem doar
ceea ce corespunde intereselor noastre.
De altfel, la nivelul subconştientului planetar („Egregoriu”, „Sufletul Planetei”), deja
soluţiile au fost adoptate şi puse în practică. Ceea ce trebuie să facem efectiv, este să aderăm
la, sau să respingem prin ceea ce facem, prin ceea ce gândim, prin ceea ce vorbim, micile
schimbări care ni se propun. E mult de discutat aici, dar în esenţă, dacă spre exemplu ne
convine un anumit produs, îl susţinem cumpărându-l şi îl sancţionăm, refuzând să îl
cumpărăm. La fel cu serviciile şi orice altceva. Este exact ceea ce facem sistematic, zilnic, ceas
de ceas, secundă cu secundă. Diferenţa constă în faptul că, acum putem să o facem în mod
conştient şi chiar mai mult, putem să comunicăm, să ne sfătuim şi să ne alegem conştient
produsele, serviciile, prietenii, pasiunile, munca, etc. Practic, Spaţiul Vital, îl putem reconstrui
pas cu pas, cât de repede vrem, în funcţie de ceea ce avem şi în funcţie de ce anume vrem să
fim şi să devenim. Orice element din mulţimea resurselor şi valorilor pe care îl includem în
Spaţiul nostru Vital, primeşte practic un vot „pentru” iar orice element exclus din Spaţiul Vital,
va ajunge în procesul reciclării, în mod natural. Puteţi găsi exemple cu milioanele în istoria
ultimelor decenii ale omenirii şi în orice perioadă de istorie le-am căuta. Dau un singur
exemplu, medicamentul numit „streptomicină”, care şi-a avut perioada sa de glorie, când era
chiar o modă să te tratezi cu penicilină, indiferent ce aveai. Au apărut însă complicaţiile, s-a
dovedit că a fost un simplu balon de săpun, o soluţie de criză, cu efecte extrem de limitate şi a
fost abandonat. Freonii (cloro-fluoruri de carbon) din industria agregatelor frigorifice, ar fi un
alt exemplu.
Diferenţa dintre selecţia inerţială, făcută la nivelul subconştientului colectiv şi selecţia
conştientă, făcută prin manifestarea conştienţă a alegerilor fiecăruia dintre noi, constă în
viteza şi calitatea evoluţiei întregii societăţi. Amintesc iar faptul că „tăria lanţului este dată de
veriga cea mai slabă”. Drept consecinţă a acestei legi, tăria unei societăţi, este dată de
segmentul cel mai puţin dezvoltat al întregii civilizaţii umane.
Revenind strict la conceptul „bani”, ceea ce este important să facem este mai puţin să
„revoluţionăm” acest instrument de evaluare şi tot ceea ce ţine de bani în sine, cât
mecanismul evaluării în unităţi valorice, al timpului propriu.
Atunci vom şti să alegem o ofertă de schimb de resurse şi valori corectă şi avantajoasă
reciproc, când vom fi capabili să ne stabilim o valoare bine exprimată în bani pentru ora
noastră de existenţă. DA! Pentru ora de existenţă trebuie calculată valoarea timpului!
Atunci când calculăm valoarea fiecărei ore din cele 24, zi de zi, lună de lună, an de an, abia
atunci putem spune că preţuim timpul cu adevărat; şi doar atunci, schimbul de valori va fi cu
totul altul decât acum. Asta deosebeşte oamenii de succes şi oamenii realizaţi de restul lumii:
faptul că ei preţuiesc CLIPA. Fiecare clipă pentru ei este valoroasă.
Mecanismul actual, dincolo de anumite inconveniente inerente oricărui sistem în
dezvoltare, este un bun câştigat. Fie vorba între noi, e mai uşor să reamenajezi o casă apelând
la serviciile unui arhitect specializat în design interior, decât să te apuci să o dărâmi şi să începi
construcţia de la fundaţie, ori chiar şi de la elevaţie. Perfecţionarea este mult mai avantajoasă
decât desfiinţarea, demolarea, negarea a ceea ce ai şi inventarea a ceva nou.
În cazul particular al banilor, ar însemna să reluăm toate greşelile începutului, din
vremea pietrelor din silex, a scoicilor şi a pielilor de animale şi să renunţăm la o experienţă de
secole. Cui foloseşte oare asta? Am făcut asta în viaţa mea, arzând peste 1600 pagini
manuscrise. Ştiu cât mă costă şi acum, ce să mai vorbesc de cât m-a costat deja. Şi aici e
vorba doar de un singur om! Dar a ignora experienţa a mii şi mii de generaţii? Refuz să accept
şi ideea de a mă gândi la aşa ceva. Vreţi un exemplu mai grăitor? Cele două războaie
mondiale!
Prin urmare, ceea ce trebuie făcut, este să imaginăm soluţii îmbunătăţite în acest
mecanism al Circulaţiei Valorilor şi Resurselor, plecând de la experienţa banilor.

Un astfel de experiment de pildă, sunt cardurile bancare.

Un alt experiment, sunt băncile virtuale, gen PayPal, 2CheckOut, StormPay, etc., etc.
Internetul ne permite acum să colaborăm, dincolo de graniţele fizice, oricare ar fi ele.
De noi depinde cât de repede şi cum anume se vor schimba toate în favoarea noastră.
Câmpul de experimentare este infinit!
Ce putem face ACUM pentru a dezvolta ceea ce avem?
Primul şi cel mai simplu pas, este COMUNICAREA.

Proiectul Ritmuri Interioare, este înainte de toate, un instrument de comunicare,
foarte nuanţat şi orientat către utilizarea Valorilor şi Resurselor, având ca punct central şi de
pornire, OMUL, ca Entitate.
Fiecare OM, privit din perspectivă informaţional-energetică, este o Entitate
complexă, adică, este o sumă de Valori şi Resurse aflată în continuă dezvoltare.
În această ordine de idei şi în acest context de dezbatere, fiecare om poate oferi în mod
natural, fără a pierde, prin schimbul natural de energie manifestată sub diferite forme,
anumite forme de energie, cum ar fi spre exemplu aptitudinile native.
Prin identificarea şi dezvoltarea continuă a acestor aptitudini, orice om poate ajunge
într-un interval de cel mult câţiva ani, la nivel de performanţă ridicată. Potrivit cercetărilor şi
experienţelor mele, acest interval de timp este sub cinci ani, iar în cazul unei educaţii foarte
personalizate, acest timp poate fi redus considerabil. Cât anume, este o chestiune de
interacţiune directă între instructor şi instruit. E vorba în primul rând de un proces de
armonizare energetică, apoi de elaborarea de metode particulare, care să integreze cât mai
bine metodologia de studiu şi practică la nivelul fiecărei persoane instruite, care, aşa cum am
precizat, este unică, în felul ei.
Din acest motiv, comunicarea este esenţială. Abia după ce prin comunicare s-au
identificat particularităţile care constituie Valorile şi Resursele fiecăruia, se poate elabora o
metodă eficientă de abordare a dezvoltării, indiferent de direcţia preferată.
Primele etape ale comunicării, pot fi desfăşurate pe internet, prin intermediul
instrumentelor pe care le-am creat exact în acest scop, în cadrul Proiectului Ritmuri
Interioare: Cărţile scrise şi publicate sau aflate în curs de publicare, blogurile şi grupurile de
lucru.
Celelalte etape însă, necesită o grijă mai mare, asumarea unor răspunderi mai mari de
ambele părţi, un contact aproape continuu, o comunicare aproape continuă şi de aceea
legătura directă, personală cu noi, este cea mai recomandată. Modul în care vom realiza
această legătură directă, este „workshopul”, adică „atelierul” sau „cursul practic” şi va fi
discutat individual, cu fiecare dintre cei interesaţi. În cartea Monicăi, „Elev la Şcoala
Succesului” (încă este în lucru), veţi găsi nişte opinii care m-au surprins şi pe mine, dar care
mi-au dat multe motive de adâncă reflecţie.
La finele cărţii, am ataşat o listă a acestor resurse şi o scurtă descriere a acestora, care,
sperăm noi, va fi de folos celor interesaţi se se integreze în Proiectul Ritmuri Interioare.
LCV şi Ritmurile Interioare

Cred că este momentul acum să discutăm despre conexiunea dintre Ritmurile Interioare
şi Libera Circulaţie a Valorilor.
Vom reformula în lumina celor discutate până aici Ritmurile Interioare ca fiind modul
în care se îmbină potenţialul informaţional-energetic global al Fiinţei (Entitatea), în
cazul nostru Omul, oamenii implicaţi într-o acţiune ori un proiect în care îşi angajează Valorile
şi Resursele personale.
Astfel, Resursele şi Valorile de care dispune cineva la un moment dat, să spunem copilul
la naştere, au o anumită structură şi o anumită pondere, fapt datorită căruia, copilul are
anumite abilităţi, aptitudini mai dezvoltate şi altele, doar în stare latentă.

Aşa cum din punct de vedere psihologic se întocmesc pe baza unor teste şi a unui
sistem de cerinţe rezultat din practică, fişe (profile) care evidenţiază trăsături şi calităţi
specifice necesare sau recomandate pentru ca un om să poată desfăşura o anumită activitate,
tot aşa se pune problema înzestrării unei Fiinţe omeneşti, dar la o altă scară şi anume, din
punct de vedere informaţional-energetic.
Din perspectivă informaţional-energetică, evaluarea psihologică abordează doar o
foarte mică parte a Fiinţei şi anume primele 3 nivele energetice în măsură mai mare şi doar
colateral, tangenţial, celelalte 4 nivele energetice ale Fiinţei. Pentru cei interesaţi de detalii, am
discutat în volumul „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasernzorial”. De asemeni recomand celor
mai avansaţi în domeniu, lucrarea premiată de Academia Română, „Teoria biostructurată a
Universului” a acad. Eugen Macovski. Voi reda doar principalele nivele de organizare ale
Universului, potrivit lucrării amintite: Fizic, Biosic, Noesic, Enisic, Supra-Enisic. Din păcate,
lucrarea în sine îmi este necunoscută, informaţiile pe care le am provin din desele referinţe ale
altor autori, la lucrarea în cauză. Este foarte posibil deci ca noţiunile introduse în lucrare să fie
mult mai nuanţate şi în mod cert, foarte bine argumentate. În ce mă priveşte, lucrarea se află
de foarte mulţi ani pe lista mea de priorităţi şi când voi fi în măsură să o obţin, voi putea să fac
conexiunile necesare, cu atât mai mult cu cât, Inforenergetica, ştiinţa fondată de profesorul
Claudian Dumitriu, utilizează o parte considerabilă a acestui instrument ştiinţific, Teoria
Biostructurată.
Revenind la conexiunea dintre Libera Circulaţie a Valorilor şi ritmurile Interioare, trebuie

precizat că, potrivit Legii Universale a Echilibrului, orice sistem energetic, orice
Entitate informaţional-energetică tinde în mod nativ către starea de echilibru, prin
procese spontane de preluare şi cedare de energie, dinspre şi respectiv înspre mediul
în care evoluează şi din care este parte integrantă.
În permanenţă schimbăm energie şi informaţie cu mediul înconjurător, fie că o facem în

mod conştient, ca urmare a unui proces de deliberare şi decizie, fie la nivel inconştient,
automat, sub influenţa stimulilor din mediu. Schimbul automat, înseamnă a evolua lent şi
dureros, deoarece aşa cum menţionam anterior, „tăria lanţului este dată de veriga cea mai
slabă” ceea ce în acest caz, înseamnă a accepta să evoluezi la cel mai scăzut nivel, dat de
entităţile cele mai slab evoluate aparţinătoare Entităţii mari de care ţinem, sistemului
informaţional-energetic numit Terra.
A te lăsa condus de o entitate pentru care violenţa, suficienţa, grosolănia şi brutalitatea
reprezintă singurul orizont, este fireşte una din opţiuni. Rezultatul însă, este potrivit alegerii şi
el înseamnă în mod evident că vei deveni o fiinţă violentă, suficientă, grosolană şi brutală.
Cealaltă opţiune, este, la fel de evident, aceea de a porni pe panta abruptă şi dificilă a
autoinstruirii, a autocontrolului.
Avem în orice moment al existenţei noastre, posibilitatea de a alege. Singura dificultate
care ne stă în cale constă în aceea că, după o serie de alegeri făcute în sensul abrutizării,
îndobitocirii, pentru a schimba cursul dezvoltării către direcţia normală, va trebui înfrântă în
primul rând inerţia dată de mişcarea pe direcţia respectivă, apoi investită energie în noua
direcţie, până când dezvoltarea pe noile coordonate devine o realitate detectabilă, o opţiune
clară. Din experienţa noastră de viaţă, analizând deciziile luate şi rezultatele obţinute, am
ajuns la concluzia că orice ignorare a aptitudinilor native, constituie o risipă de Valori şi
Resurse. Pe lângă pierderea în sine care treptat, se manifestă din ce în ce mai frecvent sub
forma „toate mi se întâmplă numai mie” şi „mă urmăreşte ghinionul”, apare fenomenul de
stabilizare pe un anumit curs de „evoluţie”, sau, mai corect exprimat, pe o anumită
traiectorie sau tendinţă. Această traiectorie, această tendinţă, poate însemna la fel de
bine dezagregare, ca urmare a refuzului dezvoltării, dar în egală măsură evoluţie,
dezvoltare, integrare.
Oricare dintre perioadele din istoria omenirii am lua-o în analiză prin prisma sistemului
de Valori şi a modului de administrare a Resurselor, constatăm că atunci când sistemul a
încetat să evolueze, a apărut tendinţa de dezagregare, care s-a accentuat şi a condus la
dispariţia entităţii respective.

Iată ca exemplu, Imperiul Roman. Atunci când sistemul de Valori a fost

necorespunzător elaborării unor strategii de administrare a Resurselor în concordanţă cu
cerinţa de dezvoltare a Entităţii ca ansamblu, au apărut tendinţele de descompunere.
Blocarea resurselor sub forma unor proprietăţi deţinute de un număr extrem de redus
de indivizi privilegiaţi, la început a constituit un mecanism care garanta administrarea
resurselor respective, în conformitate cu necesităţile de dezvoltare ale întregului Imperiu. Pe
măsură ce simţul proprietăţii a condus la acumularea de averi din ce în ce mai mari şi la
alienarea conştiinţei faptului că statul Roman este Entitatea care dictează direcţia principală,
au apărut disensiunile între latifundiari, războaiele interne între marii proprietari şi totodată
demnitari şi în final, decăderea a cuprins toate nivelele Imperiului, conducând la dezagregarea
acestuia. Aceeaşi schemă o putem identifica în evoluţia tuturor Entităţilor numite „mari puteri”,
fie că a fost ori este vorba despre corporaţii, specii de animale, ori forme de organizare socială.
Refuzul integrării, are drept consecinţă inevitabilă disiparea Entităţii în cauză.
Putem accepta acest Adevăr Fundamental, caz în care ne vom asuma responsabilitatea
de a ne conduce propriile existenţe, căutând în noi înşine averea incomensurabilă cu care am
fost înzestraţi ori, putem să îl respingem, aşteptând ca „ceva”, ori „cineva” să săvârşească „o
minune” şi să ne trezim brusc fericiţi, bogaţi, plini de sănătate şi de succes, plutind într-o
lumne paradisiacă.
Avem această libertate de a alege: Să curgem liber pe panta dezagregării, ori, să ne
asumăm propriile destine şi să evoluăm.
Şi Monica şi eu, am fi putut rămâne în ţară, am fi putut să lâncezim într-o apă tulbure şi
călduţă, însemnând să ne mulţumim să vegetăm în micul nostru apartament confort II, trăind
în amorţeala zilelor scurse într-o dulce monotonie ternă, a pendulărilor între facturile curente şi
numărarea prea puţinilor bănuţi rămaşi după plata lor, care ar fi fost totuşi suficienţi pentru a
vergeta într-o stare de semi-stază. Am preferat să înfruntăm vicisitudinile unei lumi total
necunoscute, riscurile permanente ale rămânerii în stradă, sub cerul liber, incertitudinile fără
număr legate de siguranţa clipei prezente, pentru că clipa următoare de multe ori e atât de
departe, încât pare a fi slaba licărire a unei stele mult prea îndepărtate de Sistemul Solar,
pentru a putea fi ghicită într-o noapte în care Luna, se află chiar şi în primul sau ultimul pătrar.
Am preferat să riscăm toată bruma de confort material, pentru a descoperi dacă
înăuntrul nostru, mai există şi altceva decât praful intelectual al prejudecăţilor şi ideilor
ferfeniţite de prea multă întrebuinţare, de-a lungul secolelor de filosofii şi ştiinţe care se
înfruntă pentru supremaţie, pe marea scenă a lumii, cum minunat spunea marele William
Shakespeare.
În „clipa de nebunie”, cum au numit unii gestul nostru de a pleca din ţară, am avut în
bagajul nostru:
Copilul din noi, cu visele, cu dragostea pentru Universul întreg, dragostea pentru joc şi
setea pentru cunoaştere;
Am avut înăuntrul nostru o busolă şi o direcţie: Busola se numeşte ISUS şi
direcţia se numeşte SUCCES. Dacă EL a reuşit, înseamnă că se poate.
TOT SAU NIMIC.
Rezultatele pe care le-am obţinut culegând de pe drumul pe care am mers pietricelele
semănate de ISUS, dovedesc că am ales bine.
În curând, va fi gata şi cea de-a şasea carte a seriei Ritmuri Interioare. Şase cărţi
unice în lume, şase cărţi scrise fără negaţii!
Foarte posibil, va trece multă vreme până când oamenii vor înţelege Valoarea acestor
cărţi. Ele însă sunt scrise. Au făcut pentru noi, mult mai mult decât ne-am fi putut imagina, fie
şi într-o lume a viselor.
Am ales să vă spunem povestea noastră, pentru a vă da curajul să vă înfruntaţi
propriile neputinţe, propriile prejudecăţi, propriile frici, propria inerţie.
Suntem convinşi din experienţa noastră de viaţă, că cei care se lasă pradă răului de
înălţime, vor alege să trăiască departe de munte. Dar totodată şi departe de Fericire şi Succes,
pentru că ele sunt asemeni celui mai înalt munte care poate fi imaginat.
Succesul te poartă pe înălţimi incredibile, dar dacă ai rău de înălţime, vei cădea pradă
neputinţei, înainte de a apuca să vezi Soarele strălucind pe înălţimi.

Sistemul Mondial al LCV

Desigur, te întrebi dacă există cu adevărat un astfel de Sistem Mondial al Liberei
Circulaţii a Valorilor şi Resurselor.
Întrebarea noastră ca replică la cea de mai sus, este:
Ai curajul să priveşti în jurul tău, ca într-o oglindă?
Dacă ai găsit în tine curajul de a privi cu atenţie în jurul tău, dacă ai cântărit cu curaj şi
răbdare tot ceea ce ai văzut şi ai simţit, tot ceea ce te înconjoară, indiferent cum s-ar numi,
atunci vei găsi în tine puterea să admiţi că:
ACEST SISTEM EXISTĂ!
Numele său, este INTERNET.

Încă o dată, ca să reţinem bine:
INTERNET.
Argumente?
Oricât de puţin ţi-ar veni să crezi, şi TU pierzi dacă te îndoieşti, internetul este cea mai
vastă colecţie de Valori şi Resurse pe care o putea imagina omenirea.
O colecţie de Valori şi Resurse care circulă liber.
Iată mai jos, o listă mică de argumente, care demonstrează aceste afirmaţii, pe care
chiar suntem curioşi şi Monica şi eu, cum poţi să o combaţi:
1. Pe internet am publicat pentru prima oară un articol, în regim FREE, pe portalul
www.agonia.net;
2. Pe internet am publicat primele două ediţii ale primului volum al seriei Ritmuri
Interioare;
3. Pe internet am reuşit să îmi fac prieteni şi să fiu cunoscut, ca urmare a publicării
primului volum;
4. Pe internet am reuşit să fac primii paşi în programare, folosind un compilator şi un
limbaj de programare care circulă FREE=LIBER, RapidQ, şi care este creaţia
programatorului William Yu;
5. Pe internet am reuşit să fiu listat (fără ştirea mea) pe un sit francez de programare,
cu două contribuţii ale mele la Libera Circulaţie a Valorilor, un IDE (Integrated
Development Environnement) pentru RapidQ şi cu proiectul „RQDP” - Rapid Q
Documentation Project. Poate fi găsit căutându-l cu Google;
6. Pe internet am reuşit să învăţ cum se face administrarea unui spaţiu de găzduire, şi
tot aici mi-am însuşit primele noţiuni de programare web, în CSS (Cascading Style
Sheet) şi PHP (PHP Hypertext Preprocessor);
7. Pe internet am reuşit să realizez primele situri web găzduire pe spaţiul meu de
găzduire şi să învăţ cum trebuie administrat un domeniu, cum se optimizează pentru
motoarele de căutare o pagină web;
8. Pe internet am reuşit să învăţ atât noţiunile de bază de marketing, cât şi tehnici
speciale, online marketing şi în fine, Home Business;
9. Pe internet am reuşit să descopăr cum îmi pot valorifica aptitudinile, atât cele native
cât şi cele dobândite şi mai ales, cum pot face o sinteză a acestor aptitudini, care să îmi
ofere mult mai multe opţiuni de a face ceva folositor pentru mine şi pentru alţii;
10. Pe internet am reuşit să particip la cursuri de tot felul în regim F, să obţin manuale,
literatură de specialitate, fotografii, filme artistice şi documentare, filme de instruire
(lecţii video), muzică, programe de calculator, TOATE, dar ABSOLUT TOATE, având

regim de CIRCULAŢIE LIBERĂ.

11. Pe internet am reuşit să o cunosc pe Monica, să comunic cu ea, să descoperim
amândoi că avem multe în comun, să stabilim o întâlnire „de gradul IV”;
12. Pe internet am reuşit să ajut câţiva oameni să îşi descopere şi să îşi dezvolte măcar
una din aptitudinile native;
13. Pe internet am reuşit să menţin legătura cu o parte dintre cititorii primei cărţi
publicate;
14. Pe internet am reuşit să pun bazele şi să continui dezvoltarea Proiectului Ritmuri
Interioare, până la ceea ce este el astăzi;
15. Pe internet am reuşit să încheg „Echipa de pe NetLog”. Ce va mai rămâne din ea
după plecarea mea, vom vedea. Ce am avut de spus am spus, ce am simţit nevoia să
fac am făcut, iar cine a înţeles ceva din toate acestea, va şti încotro să se îndrepte;
16. Pe internet am reuşit să fiu listat şi clasificat cu 5 „răţuşte” din 6 posibile, pe unul din
siturile cele mai mari, mai căutate mai apreciate şi mai respectate în materie de
programe FREE, www.nonags.com cu un software FREE, „CD Manager”, pe care l-am
realizat şi care şi astăzi, din 2002, este unul din steagurile tricolore ale României,
care fâlfâie pe un server american.
Pot să lungesc încă foarte mult lista. Ceea ce am vrut însă să spun, am spus deja. Cine
poate pricepe, va pricepe. Altfel, va considera lista excesiv de lungă şi foarte posibil, fără
înţeles.
În încheierea acestui capitol, vreau să atrag tuturor atenţia că:
Oriunde veţi întâlni bannerul de mai jos, trebuie să înţelegeţi că aţi întâlnit o
Resursă sau o Valoare care este parte componentă a Proiectului Ritmuri Interioare.
Poţi oricând să devii o parte componentă a acestui proiect, care începe dinăuntrul tău şi
se răsfrânge în afara ta, prin ceea ce oferi tu, ca contribuţie a ta, la Libera Circulaţie a
Valorilor.
Dezvoltarea LCV
Ca orice Entitate, Libera Circulaţie a Valorilor, este şi ea supusă rigorilor Legii
Dezvoltării. Acum mai mult ca oricând, minţile iscoditoare ale omenirii au intuit potenţialul
colosal pe care îl poate oferi pentru dezvoltare internetul şi l-au folosit în cele mai felurite
moduri, au inventat şi au inovat din ce în ce mai multe instrumente şi mijloace de comunicare,
din ce în ce mai complexe şi mai performante. Cum spuneam cândva, în una din cărţi şi în
seria de articole „Dincolo de ecran”, internetul este şi el un instrument care vine să completeze
în mod extraordinar evantaiul de instrumente pe care omenirea le care la dispoziţie pentru a se
dezvolta, începând de la fiecare, înspre toţi ceilalţi.
Comunicarea cât mai liberă, s-a dovedit a fi cea mai eficientă şi mai productivă cale. În
ce fel comunicăm, la ce nivel, cu ce ţinută, depinde de noi. NOI suntem în spateled tuturor
instrumentelor, oricât de sofisticate şi oricât de complexe ar fi acestea. Fiinţele care suntem,
dincolo de ţărâna trupurilor noastre, este cea care face din plumb aur, din apă vin şi din
animal, OM.

Putem rămâne, evident la stadiul de animale a căror unică preocupare este

supravieţuirea, hrana şi înmulţirea numerică. E şi asta o alegere şi se pare că pentru
covârşitoarea majoritate a omenirii, încă a rămas singura opţiune.
S-ar putea însă ca în curând, cei pentru care toate cele de mai sus au devenit un
orizont prea strâmt, să vrea o altă lume. Şi de vreme ce există aşa cum arătam în capitolul
anterior, înseamnă că aşa stau lucrurile, încă de ACUM. Şi atunci şi pentru ei trebuie să existe
opţiuni. Cum pentru toţi cei care dezvoltarea e mai impoertantă decât supravieţuirea la nivel
primar, s-ar putea ca ceea ce vor aceştia, să atârne mult mai greu în faţa Universului Infinit
decât dorinţa majoprităţii de a rămâne aşa cum este. Şi atunci, s-ar putea să asistăm la un
nou scenariu al dispariţiei dinozaurilor. Atâta doar că, noii „dinozauri” vor fi de această dată cei
pentru care „prea multă carte strică”.
Considerând că am spus ce era de spus privitor la opţiunile majore, să vedem „la

microscop”, adică în viaţa noastră de fiecare clipă, fiecare ceas, cam ce poate însemna
DEZVOLTARE.
Prin ceea ce am realizat împreună cu Monica de când suntem împreună, am reuşit să ne

dovedim nouă înşine că există resurse interioare care, dacă sunt mobilizate, pot produce fie
alte Resurse, fie alte Valori.
Prin cărţile scrise, am oferit lumii experienţa noastră. Chiar dacă e mică, ea este un
exemplu de ansamblu de decizii, de acţiuni, de rezultate, de analize, de obiective stabilite şi
duse la îndeplinire, într-o măsură oarecare. Este ceea ce putem numi „o strategie” şi „o
tactică”, asupra cărora ne-am străduit să vă oferim cu bună-credinţă şi cu maximum de
pricepere în redarea amănuntelor, tot ceea ce am considerat că poate fi de folos oricui s-a
decis să pornească pe drumul auto-descopoeririi şi valorificării a maximum din ceea ce
constituie Fiinţa sa.
Cu siguranţă, mulţi dintre paşii parcurşi de noi doi, puteau cfi făcuţi mult mai bine,
puteau aduce mai multe rezultate mai bune. Suntem conştienţi de acest Adevăr simplu şi
findamental. Totul este perfectibil. Şi noi, de asemenea. Punând aceste experienţe ale noastre
la dispoziţia celor interesaţi, deci şi a ta, am pornit de la convingerea că te vom scuti de ezitări
inutile şi vom reuşi ca împreună, să ne accelerăm procesul de dezvoltare, comunicând mai
mult, mai bine şi studiind fiecare din noi experienţa celorlalţi, din care să putem învăţa mai
rapid şi mai mult.
În acest scop, am creat grupul

Aventura ta, poate începe făcând clic pe linkul de mai sus şi înscriindu-te în grup. E
primul pas. În grup vei vedea care este secvenţa următoare de paşi. Dar înainte de orice, acolo
vom comunica într-un scop foarte bine determinat şi anume, să învăţăm unii de la alţii să ne
punem în valoare unii pe alţii, cât mai eficient şi mai rapid posibil, astfel încât, să putem spune
despre noi, fiecare în parte şi toţi ca unul: SUNTEM ÎNVINGĂTORI, AVEM SUCCES, BOGĂŢIA ŞI
FERICIREA VISATE!
Încheiem şi acest capitol şi acum la final, vrem să vă spunem că:
Cea mai mare realizare a cuplului Monica şi Şerban

Stănescu, este faptul că Fiinţa din noi, a reuşit să preia
controlul asupra animalului din noi.
Am scris aceste cărţi pentru a vă spune că asta se poate şi că vârsta la care ne-am
hotărât să o facem, este destul de departe de anii adolescenţei, când ai o viaţă înainte şi îţi
poţi permite să faci greşeli. Aceasta e dovada faptului că vârsta cronologică, este lipsită de
semnificaţie.

Am scris aceste cărţi pentru a vă spune că suntem nişte oameni obişnuiţi, care s-au
decis să se pună în situaţii neobişnuite, pentru a se convinge care anume parte din ei, Fiinţa
ori animalul, conduce spre reuşită şi pe unul şi pe celălalt. Dacă am fi avut un miminum de
condiţii asigurate la venirea noastră în Grecia şi am fi supravieţuit ca urmare a acelor condiţii,
am fi ştiut poate, deşi este puţin probabil, că a fost animalul din noi cel care ne-a condus către
reuşită.
Am avut însă de înfruntat dificultăţi prea multe şi prea mari, între care foamea a fost
doar una dintre ele. Aşa am aflat că deşi suntem împreună de abia un an, ceea ce contează
înainte de orice, suntem noi, este relaţia dintre noi şi puterea de a visa şi a crede în visele şi în
planurile noastre.
Aşa s-au născut, rând pe rând, cele cinci cărţi şi încă o serie de elemente ale Proiectului
Ritmuri Interioare, într-un timp record: şapte luni.
Am supravieţuit şi ca Fiinţe şi ca animale, aşa încât, putem spera să devenim oameni.
Avem destule fapte adunate care ne dau puterea să credem şi să mergem mai departe,
chiar dacă vor mai fi greutăţi.
Drumul este deschis!
Cum poţi intra în LCV

Înainte de orice, hotărându-te să o faci!
Începutul, primii paşi, îi facem aici:
Dacă îţi închipui cumva că trebuie să fii o vedetă ca să intri în acest circuit al Valorilor şi
Resurselor, te înşeli foarte tare. Monica de pildă, este o femeie ca oricare alta. Eu, la fel.
Am descoperit însă forţa colosală care este talentul, forţă care te poate propulsa mult
mai departe decât orice altă resursă şi într-un timp mult mai scurt.
Multă vreme am crezut în ceea ce am auzit de la alţii şi anume, că ai şanse în viaţă să
faci ceva cu talentul, doar dacă începi la primii ani în viaţă. Asta este cea mai mare minciună,
cea mai puternică otravă pentru orice om. Cu această idee, au fost distruse de-a lungul
secolelor, milioane sau poate chiar miliarde de talente şi destine.
Adevărul este cu totul altul şi este următorul:
Este foarte bine dacă ai condiţii să îţi dezvolţi talentul, încă din prima zi de naştere.
Astfel, vei ajunge foarte sus, foarte devreme şi vei putea să beneficiezi de toate avantajele de
care beneficiază orice om deplin realizat profesional, încă de la anii tinereţii.
Această cale a dezvoltării profesionale, de multe ori conduce la rămânerea în urmă a
Fiinţei, ca urmare a lipsei de experienţă în viaţă. Talentul te acaparează de multe ori şi dacă
din micul Univers care este în jurul tău lipseşte Călăuza care să îţi arate drumul drept când te
abaţi prea tare, ajungi sclavul zgomotului şi prafului sclipitor pe care le stârneşte gloria
timpurie, în goana ei furtunoasă. Şi Fiinţa începe să moară încet, insesizabil, sufocată de larmă
şi praf. Atunci când gloria se ofileşte, ca orice alt bun trecător, Fiinţa care ar trebui să te
călăuzească este prea firavă şi se prăbuşeşte sub greutatea ta. Mai exact şi mai corect, sub
greutatea a ceea ce a mai rămas din ceea ce a fost...
Aşa s-a petrecut cu Mama mea, care s-a prăbuşit sub greutatea frumuseţii fizice, a
inteligenţei şi a educaţiei.
Experienţa noastră, demonstrează că indiferent de vârstă, talentul pus în mişcare îţi
permite să recuperezi rămâneri în urmă uriaşe, chiar de decenii, cum este cazul nostru.
Cazurile de oameni talentaţi care şi-au ratat cariera şi viaţa, ne-au învăţat că este
necesară o altă soluţie, un alt mod de a ne educa, în care să fie înglobate şi cultivarea
talentelor şi a aptitudinii de a înfrunta dificultăţi uneori extreme, pentru ca astfel, să putem
evolua şi să ne dezvoltăm ECHILIBRAT.
Cultivarea talentului nativ chiar şi mai târziu, este o soluţie aplicabilă, dar cere eforturi
imense. Totuşi, chiar dacă vei reuşi la o vârstă înaintată, cei câţiva ani de fericire, vor însemna
atât de mult, încât tot ce îţi vei mai aminti, vor fi clipele de fericire.

În varianta cealaltă, a abandonului, a capitulării de la imperativul autoeducaţiei şi

autodezvoltării, vei continua să trăieşti cu regretul. Mama mea a murit cu regretul că s-a
născut în Cernăuţi şi a ajuns în Bucureşti şi că a ratat o carieră pianistică. A lăsat să treacă pe
lângă ea mii de bucurii mărunte ale vieţii şi cel mai rău, a dispreţuit în ea talentul pedagogic pe
care l-a avut şi pe care l-a negat cu vehemenţă, în ciuda nenumăratelor dovezi, venite de la
chiar elevii ei şi care i-ar fi dat puterea să observe într-o zi, că are doi copii, că ar fi putut să le
ofere mult mai mult din acest dar excepţional şi atât de rar al artei de a învăţa pe alţii, că copii
ei au crescut mari, că au ajuns la casele lor şi că îşi amintesc şi acum, puţina învăţătură pe
care le-a transmis-o. Cu alte cuvinte, că va continua să trăiască prin ei. Dar a fost să fie altfel.
S-a cramponat de umbrele trecutului, energia din ea s-a scurs picătură cu picătură în amintiri
sterile şi s-a stins înainte să apuce cea de-a 65-a aniversare...
De ce Mamă, ai capitulat atât de devreme? Eşti chiar atât de convinsă că fără tine ne-a
fost, ne este mai bine decât cu tine?
Dacă ai fi fost ACUM, AICI, ai fi citit cărţile acestea şi ai fi ştiut că în ele este o parte
din tine. Că ceea ce credeai tu că s-a risipit, a rămas.
Cum poţi intra în circuitul Liberei Circulaţii a Valorilor?
Există multe, foarte multe posibilităţi. Primul pas, este înscrierea în grupul nostru de
lucru. Venind alături de noi în grup, ai asigurată comunicarea cu alţi oameni care
împărtăşesc cu noi Resurse şi Valori. Asta înseamnă cunoştinţe, experienţă de viaţă,
experienţă profesională, informaţii şi multe alte Resurse. Lista lor este practic infinită, aşa cum
am mai spus.
Fă aşadar pasul cel mai important: Vino în grup, arată-ne ce îţi trebuie, că ai ceva de
oferit în schimb, că te interesează propria ta dezvoltare, măcar cât ne interesează pe noi.
Printr-un schimb de Valori şi Resurse, de la tine către noi şi de la noi către tine, vei dispune de
mult mai multe posibilităţi de a îţi valorifica potenţialul.
Pentru că în fapt, asta contează: Să fii cunoscut, re-cunoscut, apreciat pentru ceea ce
eşti, să oferi ceea ce ai şi să primeşti ceea ce se oferă, ÎN MOD LIBER, potrivit opţiunilor tale.
În capitolul următor, am prezentat o primă variantă a modului în care înţelegem să
aplicăm în mod practic, concret, conceptul Liberei Circulaţii a Valorilor.
Sugestii, propuneri de îmbunătăţiri, sunt bine venite. Orice organism se dezvoltă, aşa
cum am mai spus, prin schimburi continui de energie, sub diferite forme, cu mediul în care se
află.
Consumul şi Producţia
Deşi pentru majoritatea dintre noi noţiunile „consum” şi „producţie” sunt în aparenţă
foarte clare, în viaţa de zi cu zi, constatăm că aceste noţiuni sunt foarte prost înţelese.
Iată de ce avem în primul rând nevoie de foarte multă comunicare între noi. Pentru
a ne clarifica multe dintre conceptele pe care le folosim, dar prin care fiecare dintre noi,
înţelege altceva. Cât de mare este diferenţa dintre ce înţelegi tu şi ce înţeleg eu prin „Valoare”
şi prin „Resurse”?
Putem afla doar comunicând sistematic.
Dovada acestui Adevăr al greşitei înţelegerei a noţiunilor „consum” şi „producţie” ,
constă în modul în care circulă între noi Valorile şi Resursele.
Ţie spre exemplu, ţi se pare corect şi foarte echitabil felul în care circulă Valorile şi
Resursele? Ţi se pare corect şi echitabil ca pentru 120 sau 150 euro lunar să ţi se ceară să
munceşti 14 – 18 ore de luni până luni, cu mici excepţii?
Hai să iau un exemplu mult mai clar şi uşor de înţeles.
Ai un teren într-un oraş şi pe el, ai construit o casă. Să spunem că Resursele şi Valorile
de care ai dispus la început, erau limitate la tine ca Entitate şi la experienţa ta de viaţă. Restul,
a însemnat o perioadă foarte grea de ani de muncă şi renunţări, de învăţătură, pentru a putea

să îţi creşti competenţa şi în acest fel, rezultatele muncii tale să fie mai căutate pe piaţa
Valorilor şi Resurselor, astfel încât, să poţi obţine mai mulţi bani pe ceea ce oferi.
Să presupunem că efortul tău a necesitat douăzeci de ani de muncă, învăţătură şi
privaţiuni.
Acesta este momentul în care ne aflăm acum. În fine, ţi-ai văzut visul cu ochii, ai
terenul, ai casa, ai reuşit inclusiv să o aranjezi cum ai găsit de cuviinţă mai bine. Te simţi
excelent în ea. Ai tot ce îţi trebuie la îndemână şi asta te face să consideri că toţi cei douăzeci
de ani de eforturi concentrate au meritat, datorită rezultatului pe care l-ai obţinut. Mai mult,
acum te simţi în stare să reiei munca, pentru încă douăzeci de ani, DAR! Atenţie, dar la alt
nivel.
Acum dacă cineva vine şi îţi cere să îi dai pur şi simplu casa şi terenul, pentru că are
nevoie de ele, ce faci? I le dai, pur şi simplu? Doar pentru că are nevoie de ele? Sau îi impui
nişte condiţii clare pentru a face un schimb de valori?
Despre aceste aspecte trebuie să discutăm şi vom discuta în cadrul acestui capitol şi al
următorului.
Avem mult prea multe exemple de lipsă a corectitudinii şi a echitabilităţii, pe întreaga
Planetă pentru a mai pune în discuţie necesitatea clarificării conceptelor producţie şi
consum.
Voi completa exemplul cu casa cu o concluzie imediată:
Consideri că acea persoană care vine şi îţi cere să îi cedezi casa şi terenul pe care le-ai
realizat cu consumul amintit în exemplu, în condiţii de gratuitate, adică de pomană, adică
fără vreo compensaţie oarecare — bani, alte valori pe care tu eşti în măsură să le accepţi ca
fiind corecte din perspectiva nevoilor tale — are o reprezentare clară şi corectă a ceea ce
înseamnă producţie şi consum?
Merg mai departe şi te întreb:
Luând în considerare Legea Universală a Conservării Energiei, care ne spune că în
întregul Univers TOTUL SE TRANSFORMĂ, are cineva dreptul să îţi ceară să cedezi
necondiţionat rersursele de care dispui la un moment dat? Indiferent cine ar fi acest
cineva. Părinţi, copii, rude, statul, oraşul în care locuieşti, etc.
Pe cale de consecinţă, TU ai dreptul să pretinzi să ţi se cedeze rezultatele muncii cuiva,
fără ca TU să dai ceva în schimb?
E posibil ca ţie să ţi se pară corect, dar pentru noi, cei care am muncit şi muncim din
greu şi renunţăm la multe, spre exemplu pentru a scrie cărţile care fac parte din Proiectul
Ritmuri Interioare, un astfel de transfer de Resurse şi Valori, este pur şi simplu inacceptabil.
Ca şi tine, suntem condiţionaţi în multe moduri, de lumea în care trăim.
În primul rând de nevoile noastre biologice, care sunt comune oricărui om, dar şi de
multe alte nevoi. Pentru a ne putea satisface aceste nevoi, trebuie să oferim ceva în
schimb. De cele mai multe ori, trebuie să plătim cu bani, iar pentru a obţine banii aceştia,
trebuie fie să ne vindem timpul propriu, fie să îl folosim pentru a produce produse şi/sau
servicii, a căror vânzare sau schimbare cu alte produse şi/sau servicii să fie mai avantajoasă
decât vânzarea directă a Timpului propriu.
Noi suntem însă convinşi că ţi se pare corectă calea schimbului liber de valori, aşa cum
şi nouă ni se pare corectă această cale.
Dacă ţi se pare corectă această cale, ceea ce ne rămâne de făcut — şi asta este dincolo
de orice îndoială — este să comunicăm pentru a stabili cât mai clar ce anume ai nevoie,
ce ne putem putem oferi unii altora şi în continuare, cum anume putem face aceasta.
Hai acum să facem legătura între subiectul capitolului şi fraza anterioară şi totodată
cum intervin aptitudinile native sau „talentele” în schimbul de valori.
Necesitatea Schimbului Liber al Valorilor şi Resurselor.
Am afirmat mai sus că, pentru a putea trăi, trebuie să acoperim anumite nevoi

biologice, dar şi alte nevoi, care diferă de la om la om. În cartea „Schimbul de Valori”, am
precizat că tocmai aceste diferenţe dintre noi, sunt cheia succesului schimbului de valori.
Ceea ce este important PENTRU TINE, ceea ce te interesează pe tine în primul
rând, este cheia succesului tău personal, al meu, al Monicăi şi al oricui de pe această
planetă.
Iar succesul tău şi al oricui, depinde de complexitatea comunicării şi de viteza cu care
se realizează comunicarea. Cu cât comunicarea este mai bună, mai completă, cu atât mai
repede putem face Schimbul de Valori şi de Resurse!
Acest schimb de Valori TREBUIE să fie liber, deoarece fiecare trebuie să fie liber sa îşi
ofere serviciile şi produsele şi să aleagă cea mai bună ofertă de schimb posibilă! Singurii care
pot aprecia corect importanţa Valorii şi a Resurselor, sunt cei care participă direct, efectiv la
acest schimb, pe piaţa de schimb.
Până la stabilirea schimbului însă, e nevoie de cunoaşterea posibilităţilor şi a
necesităţilor.
Fiecare dintre noi are talente diferite şi nevoi diferite. Pe ansamblu, Resursele şi Valorile
de care dispune fiecare la naştere şi mai departe în viaţă, sunt insuficiente unei dezvoltări cât
mai cuprinzătoare, potrivit aspiraţiilor personale ale fiecăruia dintre noi.
Din aceste motive, suntem nevoiţi să obţinem resurse noi, pentru a putea în ultimă
înstanţă să devenim ceea ce simţim că ne face să fim fericiţi şi împliniţi.
Pe unii, îi face fericiţi să picteze, pe alţii să construiască maşini, pe alţii clădiri, pe alţii
să proiecteze, pe alţii să cumpere şi să vândă diferitele produse şi servicii care există pe piaţa
valorilor.
PE TINE, CE TE FACE SĂ ATINGI STAREA ACEASTA NUMITĂ FERICIRE?
E clar acum că dacă vrei să aflu şi eu şi Monica, trebuie să iei legătura cu mine, cu noi?
Că avem nevoie să comunicăm cât mai mult, înainte de orice? Să ne spui cât mai multe despre
tine, despre visele tale, despre cum crezi că le poţi împlini?
În cărţile pe care le-am scris, am căutat să ne prezentăm cât mai bine, cât mai sincer,
astfel încât cei care ajung să le citească, să poată afla în ce măsură şi cum anume ne putem
ajuta reciproc.
Pe lângă această activitate de prezentare, am arătat în cărţi şi modul în care vedem noi
viaţa, ceea ce am făcut, ce rezultate am obţinut.
Cu alte cuvinte, am făcut un efort de comunicare, transmiţându-ne experienţa de viaţă,
astfel încât ea să fie disponibilă tuturor celor care au nevoie să comunice, în primul rând
pentru a scuti foarte mult timp şi resurse consumate, trecând prin experienţele de viaţă
prin care am trecut noi. Este la fel de posibil însă, ca unele dintre experienţele noastre de viaţă
descrise în cărţi, să fie soluţii pentru tine, ori pentru altcineva. Dacă vom comunica foarte bine,
asta înseamnă că vom avea mai multe experienţe de viaţă din care să putem alege. Fiecare
astfel de experienţă, ne oferă cel puţin o soluţie şi în mod sigur, multe idei privind cum putem
rezolva o problemă sau alta.
Singura modalitate de a rezolva problema sau problemele aflate pe lista ta de priorităţi,
este aceea de a te face cunoscut, adică, a face cunoscute aceste nevoi, apoi ceea ce poţi oferi
în schimb, celor care pot să îţi ofere ceea ce ai nevoie.
O primă soluţie practică de a face să circule Resursele şi Valorile: Grupul „Cum

să faci bani” şi celelalte elemente ale Proiectului Ritmuri Interioare.
Vorbind în termeni de producţie şi consum, ne referim la acei oameni care produc

Valori şi Resurse, dar şi la acei oameni care consumă Valori şi Resurse. Este însă important să
subliniem că, toţi producem şi toţi consumăm anumite Valori şi anumite Resurse.
Altfel spus, suntem toţi şi producători şi consumatori, în acelaşi timp.
Fiecare are anumite aptitudini. Punerea acestora în produse şi servicii, înseamnă
CONSUM de Valori şi Resurse. Odată consumate, trebuie ca cineva SĂ PRODUCĂ alte Valori
şi Resurse, pentru a le înlocui pe cele consumate. Astfel se închide cercul şi se realizează
echilibrarea.
Dar fiecare are cu totul altă înzestrare! Deci, o altă listă de „ingrediente” particulare,

are fiecare! De aici vine diversitatea, atât a cererii cât şi a ofertei.

În Grupul „Cum să faci bani”, asta facem, pas cu pas: Identificăm talentele, le găsim
soluţiile potrivite de punere în aplicare, realizăm produse şi servicii, le promovăm, le vindem
sau le schimbăm cu altceva care ne foloseşte pentru a realiza un produs/serviciu mai valoros.
Toate însă încep invariabil din acelaşi punct: COMUNICAREA.
Exact asta facem la început, în grupul de lucru, „Cum să faci bani” COMUNICĂM:
Avantajele înscrierii în grupul CUM SĂ FACI BANI
Înscriindu-te în acest grup de lucru, îţi rezolvi cel puţin câteva nevoi urgente:
1. Comunici cu un grup de oameni, care au ca şi tine nevoi, dar au şi ceva de oferit. Eu

spre exemplu, mi-am dedicat ultimii trei ani din viaţă şi aproape toate resursele de care
am dispus, inclusiv toţi banii, studierii modului în care pot să îmi folosesc talentul nativ
al scrisului, folosindu-mă de calculatoare şi cunoştinţele de utilizare a calculatoarelor.
Astfel am descoperit că internetul poate fi folosit în foarte multe moduri pentru a
produce bani, dar poate fi folosit de către oricare dintre noi şi pentru a realiza foarte
multe produse şi servicii, care sunt căutate pe internet şi în viaţa de toate zilele şi pe
care le putem schimba direct pe bani.
2. Înveţi să pui în vânzare propriile produse şi servicii. Pe parcursul celor aproape
patru ani de când mă ocup de ideea „afaceri de acasă”, am pus în practică foarte multe
idei şi soluţii. Unele dintre acestea mi-au aparţinut, dar altele, le-am învăţat de la alţi
iubitori ai dezvoltării modului de lucru „Home Business”, adică, „afaceri de acasă”. Sunt
din ce în ce mai mulţi oameni care sunt nevoiţi să stea acasă cât mai mult timp. Pentru
ei, este extrem de necesară o modalitate de a munci şi a îşi câştiga existenţa, lucrând
de acasă. TU, aptitudinile tale native, calculatorul şi internetul, sunt materiile
prime de bază în „fabricarea” propriilor tale produse şi servicii adică, a SUCCESULUI
TĂU.
3. Care îţi sunt talentele native? Dacă încă îţi mai pui această întrebare, atunci acesta
este punctul de la care vom porni. De aici am pornit eu acum 7 ani, adică, prin 2003.
Asta am făcut şi cu Monica încă din primele zile de când suntem împreună. Am
descoperit un prim talent important şi un al doilea. Primul, este talentul literar. Al
doilea, este ceva mai complex şi necesită mai multă muncă... Aptitudinea de a stabili
relaţii cu oamenii. Această aptitudine, este una critică în mai tot ceea ce facem. Îţi poţi
imagina un concediu în deşert? O afacere făcută de unul singur, în care tu produci şi tu
îţi vinzi ţie produsele? Orice vrei să faci, ai nevoie să comunici. Această aptitudine
unii o au din naştere. În popor, se spune că „au lipici”. Monica, „are lipici”. Mai rămâne
să înveţe şi cum să îl folosească astfel încât să câştige toţi din asta. În munca de
descoperire a talentelor native, „omul cu lipici” este o parte esenţială. El asigură
legătura în echipă, este permanent alături de toţi. Cu un zâmbet, o vorbă bună, o idee,
o opinie, o informaţie venită la momentul potrivit şi câte altele! Tot ceea ce vom
construi, porneşte de la următoarea „zestre”: TU, aptitudinile tale native,
calculatorul şi internetul.
4. Ştii să îţi foloseşti talentul sau talentele? Există mii şi mii de moduri de a îţi pune
în valoare un talent, în ziua de astăzi. Ştii măcar unul din ele? Dacă da şi îţi aduce banii
de care ai nevoie, felicitări! Spune-ne povestea ta aici în grup. Vom fi toţi cu mult mai
bogaţi, te asigur! În schimb, noi te vom ajuta să devii mai cunoscut şi deci, să câştigi
mai mult. Printre noi, poţi să îţi găseşti o mulţime de prieteni şi să îţi faci prieteni noi.
Chiar şi un singur prieten dacă îţi faci, contează! Crede-ne! O ştim din experienţa
noastră! Pe lângă asta, s-ar putea să îţi dăm idei noi şi soluţii noi pentru valorificarea
talentului/talentelor tale. E păcat să dispreţuieşti o astfel de ofertă! Pe lângă asta, e cu
totul altceva când alături de talentul tău este o echipă. Dacă crezi că îţi poţi permite

să plăteşti o echipă de show-biz, alta de marketing, o reţea de agenţi de vânzări cu

acoperire internaţională, un consillier juridic şi unul financiar, OK! Totuşi, mai
cântăreşte oferta noastră!
5. Cum să îmi folosesc talentul/talentele? Dacă te afli în faţa acestei întrebări, atunci
echipa noastră te poate ajuta. Aşa cum ne-am venit nouă înşine în ajutor, ce ne-ar
putea opri să o facem pentru oricine din cei care vin alături de noi? E ca un joc de
strtategie în timp real: Ai o serie de resurse limitate şi unele nelimitate. De felul în care
le administrezi, depinde finalul fiecărei etape. Ca exemplu, cărţile din seria „Ritmuri
Interioare”, sunt un răspuns la întrebarea „Cum pot să îmi folosesc talentul literar”.
6. Cum pot să îmi cersc copilul, să îi dau o educaţie mai bună, să îi ofer căldura
mea sufletească, experienţa mea de viaţă, să fiu cât mai mult timp lângă el?
Da. Ştim ce înseamnă asta. Şi Monica şi eu, am avut prea puţin parte de toate acestea.
Ştim cât valorează fiecare zâmbet al Mamei, fiecare pas făcut lângă Tata, pe drumul
vieţii. Dar mai ales, ştim ce înseamnă să le duci dorul la amândoi.
7. Vreau să studiez şi am nevoie de timp şi de bani. Da. Ştim şi asta. De ce crezi că
ne-am apucat să scriem povestea vieţii noastre? Monica exact asta îşi doreşte: Să
înveţe. Să zicem că „a avut noroc” şi de asta m-a întâlnit pe mine, de la care are ce
învăţa. Dar câte şanse există pentru a întâlni un om care să te ia „de la zero” şi să te
înveţe? Orice om care e obişnuit să înveţe, va învăţa toată viaţa şi asta îşi şi doreşte de
fapt. Astfel de oameni sunt rari şi e greu să se împartă în bucăţele, astfel încât să dea
tuturor celor care au nevoie, câte una. Şi totuşi! Există o posibilitate! Calculatorul,
internetul şi omul cu o anumită experienţă, sunt materiile prime! El poate realiza o
carte, un curs, un curs video, un curs audio. Aşa se poate împărţi la mai mulţi! Aşa poţi
ajunge şi tu să înveţi mult mai ieftin şi mult mai comod, atunci când ai timp, când îţi
doreşti foarte mult. Indiferent de ora din zi ori din noapte când ai timp şi dispoziţia
necesară, calculatorul tău te aşteaptă cuminte să îi dai o comandă!
8. Ai produse, ai servicii, vrei vânzare. OK! Foarte frumos! Dacă ai mărfuri şi servicii,
înseamnă că ai şi bani să plăteşti promovare, agenţi de vânzări, etc. Ar fi stupid să te
învăţ eu acum ce înseamnă vânzarea de produse şi servicii. Iată aici o oferă de
promovare: 6 cărţi, cu o capacitate medie de prezentare de oferte sub formă de banner
sky-scrapper, fie 120x600 fie 240x600 care se ridică la 120 bannere / volum. Putem
suplimenta capacitatea cam cu 150 bannere lunar. Adică deocamdată, numai 840
bannere, cam ce îţi spune? Te interesează? Un „tip” sau „hint” profesional... Ştii ce
volum de căutări are ZILNIC „ebook” pe Google? Dar frazele cheie asociate? Fă o
cercetare de piaţă. Keyword research. Şi pe asta ştii să o faci, că doar eşti vânzător!
Fă-o şi prezintă-ne o ofertă serioasă, potrivit capacităţii noastre de a te prezenta lumii
întregi şi care ţine seama de keyword research! Asta, dacă ai ce prezenta... Şi
aminteşte-ţi totuşi că şi noi mâncăm, ne îmbrăcăm, ne încălţăm... Unii dintre noi îşi mai
aduc aminte de un termen arhaic: troc. Ştii ce e asta? Un fel de afacere.
9. Ai situri web şi vrei trafic pe ele. OK. Citeşte punctul 8. Siturile web sunt un produs
hibrid între produsele clasice şi serviciile web. Cam asta sunt de fapt toate produsele
informaţionale...
10. Idei, inovaţii, invenţii. Ei, da! Ştim şi durerile din lumea asta! Lucrarea mea de
licenţă, ar fi trebuit să fie un brevet de inovaţie. Profesorul care mi-a fost îndrumător de
proiect, îmi făcuse referatul către OSIM. L-am refuzat. Am povestit prin cărţile mele de
ce... În esenţă, din cauza îngustimii de minte a celor de care depindea atunci aplicarea
în practică. Cu alte cuvinte, „Omul nepotrivit, cu ideea nepotrivită, la momentul
nepotrivit şi la locul nepotrivit.” Şi dacă noi reuşim să le potrivim pe toate? Pe mine
mă ustură şi acum că l-am refuzat pe profesorul meu, când mi-a făcut o ofertă
uluitoare: Să mă ajute oriunde e nevoie, eu doar să accept brevetarea. DOAR CU
NUMELE MEU PE BREVET. Acasă, am plâns. Acum, m-am fript deja. Aşteptă să te frigi şi
tu. Când o să te doară destul de rău, o să vii sigur la noi...
Aspecte sociale ale Consumului şi Producţiei

Pe tine ce te deranjează mai mult?

Faptul că ai de unde alege, că eşti supus unui continuu bombardament mediatic cu
reclame, sau faptul că eşti împiedicat prin natura comunicării unilaterale a mass-media
clasică, să îţi spui părerea, adică: să alegi doar ce te interesează din ceea ce se oferă? Cu
alte cuvinte, să „sancţionezi” refuzând produsele/serviciile care prezintă un interes foarte
scăzut pentru tine?
Pe noi personal, exact această latură a televiziunilor, a radio-urilor şi a presei ne
deranjează. Ce am făcut practic? Am renunţat la televizor, la radio, la ziare şi reviste. Totuşi,
trăim într-o lume vastă şi avem nevoie de informaţii. Vrem să ştim o mulţime de lucruri. De
la ce oferte de serviciu mai sunt pe piaţa muncii, la cât costă un sejur la mare, ori la munte,
ori un bilet la autobuz pe ruta Thesaloniki-New York. Ori, poftim, Bucureşti-Paris. Ori cu
avionul. Ori cu vaporul, de la Constanţa la Marseille, sau Cote d'Ivoire; sau la Venezia, la
Roma, sau cât mai costă un apartament, ori un loc de casă, sau, sau, sau... Milioane de
întrebări ne punem într-o singură lună din existenţa noastră cotidiană.
Care este soluţia cea mai rapidă? Google, aşa e? Sau Yahoo Search, sau Ask.
Şi acum, iată o întrebare foarte importantă:
Avem vreun model de circulaţie a Valorilor şi Resurselor în care există un grad

mult mai ridicat al corectitudinii şi echitabilităţii?
De vreme ce citeşti aceste cuvinte, înseamnă că ştii răspunsul!

Acest model este INTERNET.
Pe internet, deşi este la fel de plin de reclame ca orice alt element al mass-media, ai
libertatea să faci clic pe ce banner vrei, sau pe ce text-ad vrei; ai libertatea să te duci pe orice
sit web ai chef, când ai chef. Mai mult, foarte multe situri web, te roagă să laşi o opinie, dacă
tot ai ajuns acolo. Orice webmaster ştie că soarta sa ca profesionist, depinde de părerea
vizitatorilor de pe situl făcut de el. Iar banii încasaţi pentru situl respectiv, vor fi în funcţie de
fizitatorii de pe el. Pe internet, toţi avem un cuvânt greu de spus! Dacă tu faci reclamă printre
10 prieteni ai tăi la un aspirator să zicem, compania respectivă (să zicem Philips), va vinde
sigur măcar unul. Dar dacă tu scrii un blog, în care spui oamenilor cam aşa:
„Compania Electrocasnice S.A., mi-a vândut o maşină de spălat care a funcţionat 5 ore
şi s-a defectat. M-am dus la magazin şi mi s-a spus să vin cu maşina, că service-ul îl asigură
producătorul. M-a costat taxiul 25 lei, deşi e în garanţie. După o săptămână, am dat telefon tot
eu la magazin şi s-au scuzat că încă mai durează. Am întrebat cât şi mi s-a dat un telefon de la
producător. Am sunat la producător şi mi-a răspuns „o voce blondă” de pe banda unui robot
telefonic. După vreo 9 minute de „muzică şi poezie” pe banii mei, în sfârşit, o voce umană...
Spun despre ce este vorba. Mi se spune să revin cu numărul comenzii de service. De unde să îl
iau? Evident, pricep că magazinul trebuie să mi-l dea. Sun la magazin, tot pe banii mei şi aflu
numărul comenzii interne de service în garanţie. Sun iar la producător, alte 10 minute pe
banii şi pe nervii mei şi îmi spune aceeaşi voce cu care vorbisem, că îşi cere scuze, dar piesa
defectă lipseşte din stoc, e de import şi comanda e în vamă, aşteaptă să fie ridicată. Cer să mi
se spună o dată limită la care pot să ajung în posesia bunului meu. Mi se spune că cel mult trei
săptămâni, depinde de vamă. Până atunci, muncesc precum bunica, cu copaia şi săpunul de
casă... Bună treabă! Vă urez tuturor succes în cumpărarea celor mai ieftine produse de pe
piaţă, electrocasnicele de la Electrocasnice S.A.”
Crezi că ai nevoie să îţi faci reclamă la acest blog? Te înşeli! Iată şi de ce.
Eu vreau un frigider, dar sunt student şi... „the cheaper, the better”. Vreau ceva foarte
ieftin, că atât e bugetul meu. Intru pe net, bat în Google „cele mai ieftine frigidere” şi văd pe
locul I, „Electrocasnice S.A.”. OK. Clic pe link, ajung pe sit, văd „unealta minune”, după care,
fiind eu mai cu experienţă, îmi vine o idee: Ia să vedem, ce hram poartă firma asta? Din nou
search pe Google, cu „despre produsele Electrocasnice S.A.” Google mă trimite pe Softpedia.
Acolo, ce găsesc?

Iată: „Fraţilor, ştie cineva ceva despre chestia asta, „Electrocasnice S.A.”? Zice lumea
că au preţurile cele mai tari de pe piaţă. Avem nevoie şi noi de o combnă frigorifică, suntem
mulţi în casă şi un singur salariu. Mă poate ajuta cineva?”
Răspuns 1: „Am luat o cafetieră de la ei. Vreo şase luni şi jumate, a mers foarte bine.
După, s-a stricat ceva. M-am dus la magazin. Acolo, mi-au zis că să mă uit mai bine pe factură
şi certificatul de garanţie. Că scrie clar acolo că e 6 luni garanţia. Acuma, tu crezi ce vrei. Până
la urmă, un fierbător de cafea, e un fierbător, dă-l încolo, dar mă gândeam şi eu, dacă se
strica după 5 luni, ce îmi făcea magazinul?”
Răspuns 2: „Am luat un aspirator de la ei. Îţi trimit aici povestea, că e la fel cu a mea.”
După acest răspuns, urmează link la blogul tău.
Acuma, ce crezi tu că o să fac eu? O să dau fuga la ei să îmi iau frigider? Sau altceva?
Şi încă ceva: Pe mine, dacă mă întreabă cineva de ei, ce crezi tu că o să spun?
Cam asta e filosofia pe internet. Scurt şi la obiect. Faci ce vrei, scrii ce vrei, accepţi ce
vrei, refuzi şi mai şi spui şi la alţii. LIBER.
Am 9 (NOUĂ!) ani pe internet. Am învăţat enorm de multe de pe internet. Am
adunat şi foarte multe cărţi în regim de liberă circulaţie (FREE). Unele, am dreptul să le
transmit. Altele, sunt doar pentru uz personal. Ideea de bază însă, este că am găsit şi manuale
şi idei şi sugestii şi o mulţimne de alte produse şi servicii folositoare. Ceea ce mi s-a cerut în
schimb, a fost fie să urmez un curs online, fie să mă înscriu la o revistă online, fie să scriu o
părere pe un blog despre un produs oarecare, sau despre un articol, sau să fac publicitate la
un sit. Da, fără bani. Este adevărat! Multe pot fi făcute fără bani!
Am făcut un calcul aritmetic foarte simplu. Am acasă, în România, peste 2000 de cărţi şi
softuri foarte utile, mai ales în învăţarea afacerilor online, dar şi de autodezvoltare,
autocontrol, literatură motivaţională şi multe altele. Toate adunate, sunt o avere.
Cât m-a costat? Cam 12.000 de ore de muncă. Timp în care am învăţat şi am pus în
practică o mulţime din învăţăturile din acele cărţi.
Acum, hai să spunem că toate cărţile au acelaşi preţ, 19 USD ($), deşi multe dintre ele
au valoare de 29, 47 şi chiar 97$. Am însă şi cărţi care au un preţ de 7$ şi unele sunt chiar
FREE, ceea ce înseamnă că am libertatea de a le transmite mai departe. Am considerat
din acest motiv preţul mediu al unei cărţi electronice, ca fiind 19 USD ($), adică 13,50 euro,
bazându-mă şi pe experienţa celor 9 ani de internet dar şi pe Valoarea dată de calitatea
informaţiei din cărţile gratuite.
Privitor la calitatea informaţiei, trebuie să recunosc, este necesar cel puţin un an de
studiu în regimul amintit (cam 12 ore zilnic) pentru a îţi dezvolta singur, doar cu ajutorul
cărţilor, aptitudinea sau abilitatea de a distinge informaţia valoroasă de cea slabă calitativ.
Acum, după acest efort depus în învăţarea şi teoretică şi practică, îmi dau seama că am
pierdut mai mult de un an, aproape doi ani efectiv mi-au fost necesari să capăt experienţa
necesară, aplicând ceea ce am citit şi ideile proprii.
Iată acum calculul:
Valoare bibliotecă electronică (Să zicem că am doar 1500 cărţi) = 1500 x 19 = 28.500
$ = 20.250 euro.
Acum, să vedem dacă am pierdut sau am câştigat:
Rezultat investiţie = 28.500 $ / 12.000 ore = 2,375 $ / oră = 1,688 euro/oră;
Aşadar, am PROFIT = 2,375 $ / oră sau 1,688 euro/oră;
Asta, înseamnă la un program normal de muncă, de 168 ore lunar:
Salariu lunar = 2,375 x 168 = 399 $ / lună sau 283 euro;
Ca să fac ce? Să învăţ, să citesc, să văd situri web, să scriu recenzii. Interesant?
E adevărat, aici în Grecia, ăsta e un salariu de mizerie. Abia îţi poţi duce zilele din el.
Totuşi, eu te las să tragi concluziile.
Bani începi să faci, abia din clipa în care înveţi să preţuieşti TIMPUL ŞI MUNCA.
Îţi voi prezenta acum o perspectivă foarte diferită asupra aceleiaşi situaţii, care
înseamnă a învăţa.
Pe la finele lui 2007, terminasem cursul postuniversitar de informatică şi mă interesa

foarte tare să urmez un curs de marketing. Înţelesesem în sfârşit că este un instrument

indispensabil în afaceri şi că fără o bază solidă în materie de marketing, şansele pe piaţă sunt
practic nule. Reuşisem să îmi fac o imagine destul de bună, urmând o parte dintr-un curs MBA
— Master in Business Administration, în perioada ianuarie 2007 — aprilie 2007. Din nefericire,
datorită proastei reclame făcută de cei care derulează cursul şi a neseriozităţii, am ajuns în
imposibilitatea de a finaliza cursul, întrucât aveam de susţinut licenţa la informatică în aceeaşi
perioadă cu evaluarea finală a cursului MBA. Evident, am renunţat la MBA. Cursul
postuniversitar însemna o investiţie de circa 1000 euro şi doi ani de muncă, în vreme ce acel
curs, însemna cam 5 luni şi 25 euro pierduţi (cursuri interactive, online) deci ieşea din discuţie
compromiterea licenţei în informatică. Cauza desincronizării ,a fost faptul că ar fi trebuit ca
acest curs MBA să înceapă pe 15 noiembrie 2006 şi a început pe 15 ianuarie 2007. Două luni
de tegiversări. În reclamă se susţinea că durează 14 zile de la achitarea taxelor, adică, de la
31 octombrie, am acceptat o întârziere de 2 zile, deci 15 noiembrie.
Aşadar, un prim aspect: 5 luni irosite şi 25 euro pierduţi.
Admiţând acum o medie de muncă de 2 ore zilnic pentru curs, asta înseamnă cam 50
ore lunar şi pe toată perioada, 200 ore. Adică, am pierdut cel puţin 200 euro ÎN TIMP şi
încă 25 euro, bani lichizi.
TOTAL PIERDERI = 225 euro.
Am câştigat totuşi prin faptul că am înţeles importanţa Marketingului şi de asemenea,
cunoştinţele asimilate până la abandonarea cursului.
Revin acum la cursul de marketing.
M-am interesat, am găsit cursul care îmi convenea ca structură, aspecte practice şi
informaţie prezentată. Costul, era 289 euro, fără TVA, (+ 55 euro!) pe o perioadă de 5 zile, la
un program de 10 ore de studiu şi practică pe fiecare zi. Ziua a şasea, era rezervată
examinării. Cazarea şi masa se asigurau la cerere. Certificarea prin Ministerul Muncii, încă 50
euro suplimentari.
Să facem acum calculul:
Tarif cost instruire = (289 + 55) = 344 euro;
Tarif certificare = 50 euro;
Valoarea timpului propriu = 60 euro;
(admitem că este doar 1 euro/oră, deci, încă minimum 60 euro pentru cele 6 zile)
Cost cazare + masă, minimum 30 euro / zi x 6 zile = 180 euro;
Cost transport = 6 euro;
Total costuri = 344+50+60+180+6 = 640 euro (!!!)
Asta înseamnă practic o pierdere (cheltuială, pagubă) de —10,66 euro/oră!
Ce se poate învăţa în 50 ore de curs predate în 5 zile?
Greu de spus, depinde de viteza de asimilare a fiecăruia, care depinde de gradul de
instruire anterior, care depinde de... etc.
Din practica mea universitară, am ajuns la concluzia că este nevoie de o perioadă
ulterioară de asimilare şi aplicare în practică de minimum 10 ore/ ora de studiu, adică, alte
costuri „invizibile”, care înseamnă hrana şi condiţiile minimale asigurate, timpul respectiv... Cu
alte cuvinte, costurile REALE, conţin pe lângă valoarea celor 500 ore necesare fixării şi
valorificării minimale a cursului şi costurile vieţii zilnice, timp de încă cel puţin 60 zile, după
absolvirea cursului.
Care este deci costul REAL?
IATĂ-L:
Costul minim al vieţii zilnice, potrivit aprecierilor legislaţiei: 530 lei (salariul minim
recunoscut pe economie) x 2 luni = 1060 lei = 235 euro (1 euro = 4,5 lei)
Valoarea Timpului consumat = 60 zile * 8 ore * 1 euro / oră = 480 euro;
Costuri „inviziblie” = 235 + 480 = 715 euro.
Total costuri curs = 640 + 715 = 1355 euro.
De unde aceşti bani?
Există 2 variante clasice:
Fie economisirea lunară a 30% din venit (salariul de 117,5 euro!), fie
Creditul bancar. Creditul bancar însă, este purtător de dobândă, care este în cazul

fericit, 30% pe an. Deci, vom împrumuta 1355 + 30% anual = 1355 + 407 = 1762 euro,
pentru rambursare într-un an...
E posibilă rambursarea într-un an?
Venit anual = 117,5 x 12 = 1410 euro / an. Deficit = 1762 – 1410 = 352 euro.
Deci, exclus!
Stabilim creditul pentru 2 ani, deci se adaugă încă 407 euro dobânzi, deci totalul
creditului, se ridică la 2169 euro.
Venit total pe doi ani = 2820 euro, din care rămân pentru supravieţuire 651 euro.
Se poate trăi din 27,125 euro lunar? Adică, din 27,125 x 4,5 = 122 lei?
Aşa că, facem creditul pe 3 (trei) ani! Adică, mai plătim băncii încă 407 euro
dobânzi.
Total credit = 2169+407= 2576 euro;
Total venit = 117,5 x 36 luni = 4230 euro; Rest pentru supravieţuire = 1654 euro;
Bugetul lunar = 1654/36 = 45,94 euro! (206 lei lunar...)
Acum avem ceva mai mulţi bani, dar şi trei ani de plătit rate la bancă! Întrebarea „Se
poate trăi din aceşti bani?” rămâne valabilă.
Ce se petrece dacă facem creditul pe 4 ani?
Total credit = 2576+407 = 2.983 euro;
Total venit = 117,5 x 48 luni = 5.640 euro
Supravieţuire = 5.640-2.983 = 2657
Venit lunar real = 2.657/48 = 55,35 euro = 249 lei.
Cu alte cuvinte, pentru un plus lunar de 46 lei, ne-am îndatorat încă un an la bancă!
Credit pe 5 (cinci!) ani:
Total credit = 2.983+407 = 3.390 euro;
Total venit = 117,5 x 60 luni = 7.050 euro
Supravieţuire = 7.050-3.390 = 3660 euro
Venit lunar real = 3660/60 = 61 euro = 274,5 lei.
De această dată, pentru încă un an, am mai adăugat doar 25,5 lei la salariu.
Câţi dintre cei care împrumută bani din bancă ştiu să facă astfel de calcule?
Se observă că, cu cât este mai mare durata de rambursare a creditului, cu atât
pierderile sunt mai mari şi perioada de lipsuri, sărăcie şi mizerie, mai îndelungată.
Varianta economisirii a 30% din salariu.

Economii lunare = 530 x 30% = 159 lei lunar = 35,33 euro. Subzistenţă = 371 lei.
Suportabil...
Durată necesară acoperirii sumei: 1355 euro / 35,33 = 39 luni. Adică, 3 ani şi 3 luni.
Deci practic, patru ani de economii, lipsuri, privaţiuni eforturi de tot felul sunt necesari,
pentru a face un curs de marketing, de 6 zile!
Poate acum revii la calculul făcut în varianta studiului pe internet, cea cu cele 1500 cărţi
electronice primite ca bonificaţie pentru înscrierea la reviste şi cursuri online, în regim FREE!
Reiau pe scurt varianta studiului pe internet:
Costuri efective = 30 lei lunar, abonament internet + telefonie digitală (!!) + 12.000
ore din timpul liber (!!)
Timpul liber, înseamnă 24 ore – timpul pe care îl vând pentru cei 530 lei salariu lunar,
adică 10 ore – timpul de somn, adică 6 ore = 8 ore zilnic.
În câte zile se acumulează cele 12.000 ore?
Durată studiu = 12.000 / 8 = 1500 zile = 4 ani şi 40 zile.
La salariu pierd doar cei 30 lei — internetul (internet + telefon) — deci pentru trai, îmi
rămân 500 lei lunar. E chiar mai bine decât dacă economisesc 30% timp de 4 ani, aşa e?
Ce am vrut să pun în evidenţă aici?

Diferenţa dintre mentalitatea = modul de gândire al antrerprenorului şi cel al

salariatului, adică, al consumatorului.

Antreprenorul vede în TIMP resursa cea mai importantă şi îi apreciază valoarea,
folosindu-l cât mai bine cu putinţă, în vreme ce salariatul, consumatorul, vede doar
posibilitatea de a îşi cheltui puţinii bani pe care îi are.
Antreprenorul, caută să afle ce poate face mai avantajos cu TIMPUL său şi CU EL
ÎNSUŞI, în vreme ce salariatul, caută să vadă ce poate face cu banii săi.
Aceasta este diferenţa fundamentală între PRODUCĂTOR şi CONSUMATOR; dintre
ANTREPRENOR şi SALARIAT; dintre Producţie şi Consum.
Atât timp cât vom continua să divizăm societatea în „producători” şi „consumatori” prin
modul nostru de gândire, prin neglijarea aptitudinilor fiecăruia dintre noi, societatea va fi în
continuare măcinată de conflicte, sărăcie şi mizerie.
Singura soluţie viabilă în opinia noastră este:
1. Identificarea CREATORULUI, adică a Producătorului din fiecare dintre noi, ceea ce

înseamnă identificarea talentelor;
2. Dezvoltarea Producătorului, a CREATORULUI, aşadar a talentelor, PRIN UTILIZAREA
LOR ÎN FOLOSUL PROPRIU ŞI AL COMUNITĂŢII;
3. Instruirea fiecăruia dintre noi, în direcţia dezvoltării „geniului financiar”, care în ultimă
instanţă, înseamnă dezvoltarea Antreprenorului, adică, dezvoltarea capacităţii de a
ADMINISTRA RESURSE, ceea ce în practică se traduce prin dezvoltarea capacităţii de
a opera cu concepte economico-financiare, dintre care, esenţiale sunt: consumurile de
resurse (costurile), eficienţa economică, veniturile, cheltuielile reale, profitul brut,
profitul real, preţul, piaţa, nişa de piaţă, studiul de piaţă, circuitul valorilor, planificare,
buget, prognoză.
Orice, dar absolut orice am face, consumăm TIMP. Aceasta este prin urmare
cheltuiala cea mai importantă.
Orice vrem să facem fără a avea talentul necesar, va conduce la un consum enorm de
resurse, vom dezvolta prin urmare o nouă aptitudine, prin metoda încercării şi a erorii.
Orice eşec doare, demoralizează şi frânează progresul şi dezvoltarea. Este un mecanism
natural care acţionează fără a ţine cont de individ, de specie, de planetă, sistem solar, etc.
Prin urmare, TALENTUL, este o altă resursă fundamentală.
Producţie, Consum şi Finalitate
Am prezentat mai sus trei variante de acţiune, sau trei scenarii, care în aparenţă,
conduc toate către dezvoltare.
I Creditul bancar. Am arătat că deşi majoritatea apelează la credite bancare pentru a
rezolva orice gen de problemă, în realitate, creditul bancar conduce la sărăcie şi mizerie. În
final, se ajunge la asistenţă socială, fie oficială, fie mascată, întrucât viaţa celor în cauză, se
desfăşoară pe baza cheltuielilor resurselor rudelor apropiate. Adică, finalitatea acestei
atitudini, este ruinarea întregii familii, a prietenilor, a cunoscuţilor. Cunosc vreo câteva sute de
cazuri de acest fel, doar eu.
II Economiile personale. Fără îndoială, este o soluţie mai bună decât creditul bancar.
Totuşi, câţi o aplică? Am mulţi prieteni, multe cunoştinţe. Din toţi cei pe care îi cunosc, poate 4
– 6% au în vedere şi economisirea ca soluţie. Între „a avea în vedere” şi „a economisi” însă, e
o diferenţă majoră... Mecanismul cel mai întâlnit de mine la capitolul „economii”, este
împrumut în bancă, apoi înfiinţarea unui cont cu dobândă la termen la aceeaşi bancă sau la
alta şi rambursarea creditului în timp. Se vede că cei care aplică metoda, confundă băncile cu o
grămadă de semi-analfabeţi. Băncile întotdeauna au dobânzile mai mari la credite decât la
depunerile populaţiei. Pe ansamblu, această formă de „economie”, înseamnă a plăti comisioane
bancare de dragul de a spune „am bani în bancă”. Finalitatea, este scurgerea lentă a
veniturilor celor care procedează astfel, în conturile băncilor.
Amintesc scepticilor că lucrez cu băncile de 15 ani, cunosc contabilitate în dublă partidă,

am fost propriul meu contabil timp de mai bine de 12 ani din cei 15 ani de afaceri, aşa că ştiu
ce vorbesc. Pe de altă parte, ce demonstraţie mai e necesară, când e evident faptul că dacă ar
fi o afacere pentru cei care procedează astfel, ar fi o pagubă pentru bancă. Aţi auzit
vreodată de bănci care pierd? Las la o parte acele bănci care au fost falimentate intenţionat, ca
urmare a unor interese politico-economice. De altfel şi în aceste cazuri, pierd tot clienţii,
adică cei care au banii în bănci. Vezi scandalul FNI şi multe altele. Banca şi în caz de
faliment, câştigă. Acesta este însuşi principiul fundamental de funcţionare a oricărei instituţii
financiare, fie că e bancă, fie că e firmă de asigurări.
Orice bancă şi orice firmă de asigurări, gestionează valorile altora şi pentru aceasta
percep comisioane. Cheltuielile reale ale oricărei instituţii financiare, SUNT ZERO!
Absolut toate băncile înregistrează exclusiv profituri.
Cine are dubii, să se ducă la sediul oricărei bănci din localitatea sa, să îl compare cu
toate clădirile din jur şi pe urmă, să tragă ce concluzii vrea.
Eu ştiu — Viaţa m-a învăţat asta! — că îţi permiţi să îţi cumperi o vilă cu 3 etaje, 20
de camere, 3 garaje şi piscină, doar dacă ai banii necesari sau resursele necesare.
Las acum la o parte explicarea situaţiilor în care merită şi chiar trebuie folosite băncile.
Pentru că există astfel de situaţii şi pentru astfel de situaţii de fapt, au fost
perfecţionate şi dezvoltate sistemele bancare. Voi spune doar atât: Investiţii pe termen mediu
şi lung, făcute pe baza unui plan de afaceri foarte clar şi extrem de bine documentat.
III Oameni, talente, internet şi calculatoare. Este de departe varianta cea mai
avantajoasă. Am demonstrat şi prin calcule şi am expus şi modalitatea prin care eu însumi am
realizat enorm de multe. Îţi amintesc faptul că mi-am găsit o parteneră de viaţă, folosind
internetul ca mediu de comunicare. Las la o parte faptul că tot cu ajutorul internetului am
învăţat să îmi dezvolt şi să îmi valorific talentele.
Ce ni se pare nouă extrem de important în povestea noastră, sunt două aspecte:
Punctul iniţial de plecare. Acesta este primul, deoarece ne-am situat — credem noi
— într-o categorie foarte defavorizată. Din acest motiv, credem că exemplul nostru, foloseşte
foarte multor oameni care se consideră excluşi aproape din societate, marginalizaţi şi poate
chiar într-o situaţie generală extrem de dificilă, sub toate aspectele. Afirmăm aceasta din
experienţă. Avem mulţi cunoscuţi pe internet cu situaţii dificile, pentru care internetul, este
„gura de oxigen” care îi ţine în viaţă.
Suntem şi Monica şi eu, doi oameni care au la activ căsniciile destrămate, cu toate
implicaţiile destrămării unor căsnicii. Valori şi Resurse risipite, vise amânate, ani scurşi în
căutări cu finalizări discutabile, o vârstă la care societatea îţi oferă prea puţine şanse de a mai
face ceva, oameni ale căror resurse financiare au fost extrem de reduse când au pornit la drum
împreună şi care s-au bazat aproape în exclusivitate pe experienţa lor de viaţă, atât privitor la
decizia căsătoriei, cât şi privitor la stabilirea priorităţilor personale cât şi a celor comune.
Experienţa pe internet. Amândoi avem o oarecare experienţă pe internet. Chiar dacă
Monica spre exemplu are cunoştinţe de calculatoare doar de nivel începător, experienţa mea,
compensează şi chiar depăşeşte necesităţile imediate. Ne place mult de tot internetul, ne-am
făcut şi avem prieteni pe internet cu care ne dorim să dezvoltăm relaţiile, inclusiv în plan fizic,
cum de altfel s-a petrecut cu noi înşine. A fost la început o relaţie bazată pe anumite afinităţi,
interese comune, pasiuni. Relaţia a căpătat consistenţă prin comunicare deschisă şi în final, am
decis că merită să o dezvoltăm în viaţa reală.
Evenimentele au luat o întorsătură caracterizată de viteză, datorită faptului că în viaţa
reală, am descoperit că resursele reale de care dispune fiecare, sunt mult mai mari decât ce
reuşisem să identificăm pe internet şi că experienţa noastră de viaţă, ne permite să acceptăm
provocări mult mai mari.
Ei bine, una din caracteristicile internet şi a afacerilor la domiciliu, este o caracteristică
fenomenală şi anume, limita de vârstă necesară pentru a activa pe internet.
Pe internet, spre deosebire de viaţa reală, a fi tânăr, înseamnă a fi lipsit de experienţă
şi prin urmare, este mai curând un handicap!
Suntem foarte convinşi că sunt foarte puţini cei care au înţeles acest aspect, care este
unul critic în condiţiile actualei aşa-numite crize mondiale.

Pe internet, poţi lucra indiferent ce vârstă ai, deoarece aici contează exclusiv ceea ce
ştii să faci. Vârsta, culoarea, religia, sexul, ţara, oraşul, dacă eşti îmbrăcat luxos sau în
zdrenţe, cu sau fără vilă, cu sau fără maşină, sunt doar aspecte secundare.
Mai mult decât atât, fiecare clipă petrecută pe internet, te dezvoltă, îţi aduce noi
prieteni şi îţi creşte şansele de reuşită, în vreme ce în viaţa reală, vârsta şi uzura îşi scad an
după an şansele de a mai putea produce valoare.
Noi spre exemplu, avem un prieten de 73 de ani, la care ţinem foarte foarte mult. Un
inventator cu 3 brevete de invenţii şi peste 15 de inovaţii. Un om extraordinar! Căutaţi pe
internet „Zembrevis” şi vă veţi convinge cel puţin că şi la peste 70 de ani, internetul îţi oferă
şanse de a fi activ, de a comunica, de a fi folositor!
Numele său este Croitoru Dumitru. Treceţi pe la blogul său, lăsaţi un comentariu sau,
întrebaţi-l ce vreţi. Cu certitudine vă va răspunde!
Câte milioane de oameni sunt ca acest om minunat, oameni care abia aşteaptă să fie
întrebaţi, să li se ceară o părere, o idee?
Întrebaţi-l de pildă cum a învăţat calculatoare şi ce înseamnă calculatoarele pentru un
om ca el, aflat de mult deja la vârsta pensionării.
Pe internet, vârsta este un avantaj, deoarece cu cât ai mai multă experienţă de viaţă,
cu atât şansele de a realiza ceva util, adică, de a trece din categoria consumatorilor în
categoria producătorilor care consumă, cresc pentru mult mai mulţi oameni. Şi aceste şanse
cresc, cu cât gradul în care participă la acest Liber Schimb al Valorilor este mai
ridicat!
Concluzia acestui capitol, este următoarea:

Cu cât vei participa mai activ la propria ta dezvoltare, cu atât te vei depărta
mai repede de anonimat, de sărăcie, de mizerie. Internetul, prin Proiectul Ritmuri
Interioare, este şansa extraordinară care ţi se oferă.
Proiectul Ritmuri Interioare, oferă exact instrumentele necesare dezvoltării
Liberului Schimb al Valorilor.
Asta facem de fapt în cadrul Proiectului: Conectăm oamenii între ei, cu ajutorul
internetului şi prin intermediul aptitudinilor lor, le oferim posibilitatea de a produce
Valoare şi a o introduce în circulaţie.
Principiile LCV
OMUL. În cadrul Proiectului Ritmuri Interioare (PRI), pornim de la premisa că
OMUL este un sitem complex, conţinând o multitudine de Valori şi Resurse, precum şi o serie
de mecanisme prin intermediul cărora, poate prelucra, poate transforma Energie dintr-o formă
în alta, potrivit anumitor necesităţi specifice.
DIVERSITATEA. Experienţa comună de secole ne demonstrează că este extrem de

redusă probabilitatea să existe doi oameni identici pe Pământ. Ştiinţific, acest Adevăr este
susţinut de ştiinţele biochimiei şi criminalisticii, care pot identifica un om, pornind de la
fragmente de ţesut, amprente digitale, plantare (tălpile) sau dentare, pe baza unor probe
speciale (test ADN, amprente papilare, amprente dentare), cu o probabilitate de eroare practic
zero. De asemenea, irisul omului este unic şi ştiinţa iridologiei poate furniza un volum colosal
de informaţii despre un om.
Suntem prin urmare diferiţi. Până acum, această caracteristică a unicităţii fiecăruia, a
fost privită mai curând ca un inconvenient. În cadrul PRI, vrem să demonstrăm că ceea ce a
fost considerat inconvenient şi sursă de conflicte, este în fapt avantajul principal şi motorul
dezvoltării.
Faptul că suntem diferiţii unii de alţii, conduce la un rezultat care ne interesează în
cadrul PRI. Este vorba despre faptul că fiecare dintre noi are talente particulare şi nevoi
particulare, pe lângă cele comune. Pe cale de consecinţă, diversitatea talentelor şi diversitatea

nevoilor, ca entităţi distincte, trebuie să fie în echilibru, ca urmare a Legii Universale a

Echilibrului.
Aceasta înseamnă că pentru orice nevoie (necesitate) există cel puţin un
talent şi cel puţin un om talentat, capabil să satisfacă acea nevoie. Cu cât necesitatea
(nevoia) este mai mare, cu atât mai mulţi oameni cu acel talent se vor naşte.
TALENTELE. Considerăm că este un talent nativ, acea capacitate de a transforma o

formă de energie într-o alta, cu un randament extrem de ridicat, comparativ cu majoritatea.
Practic, omul talentat poate realiza pe parcursul celor 24 de ore ale unei zile, înglobând
talentul în activitatea sa, mult mai mult decât covârşitoarea majoritate a celorlalţi oameni. Prin
urmare, dacă un om talentat este pus în legătură cu consumatorii particulari care consumă
ceea ce produce el cu un randament atât de mare, acel om talentat va putea face schimb de
produse (Valori, Resurse) cu ceilalţi, pe baza unui acord liber încheiat între părţi, atât privind
modul de evaluare a obiectului tranzacţiei cât şi a cantităţilor tranzacţionate.
Mai simplu exprimat, un om talentat la design vestimentar care poate să şi producă 10
costume de haine zilnic, este — credem noi — exclus să le şi poată uza pe toate 10 într-o
singură zi. Prin urmare, el dispune de o resursă. Această resursă este o nevoie comună, deci el
poate schimba cu mulţi alţi oameni produsele sale.
Pe de altă parte, în acelaşi Circuit al Valorilor, sunt oameni care au alte talente:
sculptori (Constantin Brâncuşi, Oscar Han, Auguste Rodin, Michelangelo Buonarotti), pictori
(Nicolae Grigorescu, Velasquez, Rafael, El Greco), tâmplari, fotografi (Ion Cucu, Andreas
Feininger), muzicieni (Ciprian Porumbescu, George Enescu, Dan Andrei Aldea, Frederic Chopin,
Franz Liszt, Arthur Rubinstein, Yasha Heifez, Vangelis Papatanasiou, Mikis Theodorakis),
proiectanţi (Jules Verne, Salvador Dali, Isaac Asimov, Frank Herbert, Henri Coandă, Justin
Capră), mecanici, zidari, manageri (Ştefan „Cel Mare” Muşat, Mihai „Viteazul” Pătraşcu,
Thomas Alva Edison, Steve Jobs), executivi, comercianţi (Bill Gates, David Vallieres, Mike
Filsaime, ), finanţişti, negociatori (Nicolae Titulescu, Richelieu, Mazarin) vindecători (Apostolii,
Francisc de Assissi, Vanga Dimitrova, Djuna Davitaşvili, Valentina din Iaşi, Alexandra
Moşneaga... vezi filmul polonez „Vraciul”, 1984!), profesori (Pestalozzi, Wallace Wattles,
Napoleon Hill, Dale Carnegie, Bob Proctor, Joe Vitale), vizionari (Zamolxe, ISUS, Moise, Ilie,
Ioan Botezătorul, Serafim din Sarov, Daniil Sihastrul, Arsenie Boca, părintele Argatu) etc., etc.
PRINCIPIUL INTEGRĂRII. Principiul integrării, este cunoscut de secole şi a fost

exprimat în diferite moduri: „Unirea face puterea”, „Omul potrivit, la locul potrivit”.
În cadrul PRI, pornim de la convingerea că atât timp cât oamenii vor comunica liber,
vor afla unde anume îşi pot găsi Valorile şi Resursele necesare dezvoltării şi de asemenea, vor
putea oferi la schimb ceea ce produc înglobându-şi talentul ori talentele, folosind variate forme
şi metode de materializare a tranzacţiilor.
Considerăm însă că este foarte important ca fiecare să aibă libertatea de a îşi face
oferta unui număr cât mai mare de oameni, astfel încât, acei oameni la rândul lor, să îi poată
oferi o gamă largă de produse şi servicii, din care fiecare să aleagă ceea ce îi este cel mai
necesar la momentul respectiv.
De aici reiese clar că, cu cât vor fi mai mulţi care oferă, cu atât vor fi mai mulţi care cer.
Şi aceasta deoarece fiecare cere altceva decât ceea ce poate oferi şi întotdeauna are
ceva de oferit.
Pentru a realiza integrarea, este însă nevoie de informaţie. Iar schimbul de informaţie,
înseamnă comunicare. Atât timp cât schimbul de informaţie este strangulat sau blocat, sau
controlat discreţionar, integrarea are loc la nivelele superficiale ale oricărui sistem sau
subsistem. De aici, necesitatea Liberei Circulaţii a Valorilor şi Resurselor.

Elementele Proiectului
Proiectul Ritmuri Interioare, la momentul redactării acestei versiuni (martie 2010), este
compus dintr-o serie de resurse.
Iată pe scurt aceste resurse:
Cele şase volume:
1. „Începutul Călătoriei”; 2. „Casa şi Familia”; 3. „Autodezvoltare, Ocultism,
Extrasenzorial”; 4. „Cum să faci bani”; 5. „Schimbul de Valori”; 6. „Libera Circulaţie a Valorilor
– LCV”.
Situri Web:
GRUPUL RITMURI INTERIOARE

http://tech.groups.yahoo.com/group/ritmuri_interioare
GRUPUL OAMENI DE SUCCES
http://tech.groups.yahoo.com/group/oameni_succes
GRUPUL CUM SA FACI BANI
BLOG PROIECTUL RITMURI INTERIOARE
http://ritmuri_interioare.weblog.ro/
BLOG CUM SA FACI BANI FARA BANI
http://banifarabani.wordpress.com/
SITURI DOWNLOAD:
http://www.scribd.com/sserbanro
http://groups.yahoo.com/group/IRP_downloads
MATERIALE VIDEO:
http://www.youtube.com/user/sserbanro
Pentru a fi la curent cu ceea ce este nou, citiţi cartea „Ce este Proiectul Ritmuri
Interioare”,
http://www.scribd.com/doc/28696919
şi blogul
http://ritmuri_interioare.weblog.ro/
Dorim să atragem atenţia că volumul de muncă pe care îl depunem în acest Proiect,

depăşeşte cu mult cadrul celor opt ore cu care majoritatea sunt obişnuiţi. Prin urmare, vă
rugăm să aveţi şi să manifestaţi înţelegerea necesară faţă de eventualele întârzieri care vi se
par că ar surveni. Suntem oameni ca şi voi şi trăim în absolut aceeaşi lume. Avem aceleaşi
nevoi ca oricare şi facem faţă acerloraşi provocări ca toţi ceilalţi.
Acest Proiect este posibil şi a prins viaţă, datorită ALEGERILOR făcute de Monica şi de
mine.
Aşadar, ceea ce ne deosebeşte de restul lumii, sunt ALEGERILE pe care le-am făcut şi
felul cîn care ne folosim TIMPUL. În rest, suntem mult mai „la fel” cu toată lumea decât
sunt mulţi dispuşi să accepte.
Am mai spus:
Suntem oameni obişnuiţi, care s-au pus în situaţii neobişnuite,
pentru a vedea, a afla, ce sau cine anume este mai puternic: OMUL sau
animalul din ei?
Cu drag,

Monica şi Şerban Stănescu
Cuprins EOF End Of File

Serban Stanescu - Libera Circulatie A Valorilor LCV

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Serban Stanescu - Libera Circulatie A Valorilor LCV

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Libera Circulaţie a Valorilor Cuprins EOF Pagina 1 din 52

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 1 din 52

V 1.2, aprilie 2010

LICENŢĂ ŞI TERMENI DE UTILIZARE

Fotografii, grafica copertei, design, tehnoredactare computerizată: Stănescu Şerban

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 2 din 52

Am discutat în cărţile anterioare, respectiv vol. 4 „Cum să faci bani” şi vol. 5

Ceea ce îşi propune această carte este să facă

Filosofia noastră în cadrul Proiectului Ritmuri Interioare, constă în a demonstra că

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 3 din 52

Diferenţa dintre abordarea curentă, prezentă, a conceptului „colectivitate” şi abordarea

Pentru a evita confuziile, vom reformula ideea de mai sus astfel:

Singura cale de a atinge starea de

O ultimă idee a acestui capitol:

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 4 din 52

LCV = Libera Circulaţie a Valorilor.

Forme şi metode de cunoaştere

Cunoaşterea esoterică. Prima formă de cunoaştere se referă la aspectele

Cunoaşterea ştiinţifică. Această formă de cunoaştere se referă la totalitatea

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 5 din 52

singularitate şi până la întreaga omenire, ca organism indivizibil.

Analiză obiectivă = analiza de la observator = subiect, către ţinta observării = obiect;

Analiză subiectivă = autoanaliza observatorului = subiect, analiza în care ţinta

Facem o remarcă importantă şi totodată o precizare: În practica comunicării, s-a

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 6 din 52

efectivă acumulată de cei doi subiecţi priviţi ca entităţi informaţional-energetice, adică

Valorile şi Resursele, în contextul procesului de cunoaştere

Am făcut această introducere mai lungă, cu tentă destul de filosoifică, deoarece

De fapt, avem de a face cu unul şi acelaşi potenţial informaţional-energetic specific

Am vorbit în volumul „Schimbul de Valori” despre criza valorilor.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 7 din 52

Iar acest proces al dezvoltării va dura mai puţin doar

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 8 din 52

Până acum, singura alternativă de realizare a Circulaţie a Valorilor, alternativă adânc

Trebuie să fim în egală măsură [=echilibru] sfinţi

Accelerarea procesului de dezvoltare generală însă,

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 9 din 52

sincronicitatea, la nivel general lasă foarte mult de dorit.

Cred că am argumentat suficient necesitatea de a desfăşura acţiuni în sincronicitate.

Iată ce învăţătură ne transmit şi Biblia şi Coranul cu privire la conflicte:

Am pus în evidenţă importanţa echilibrului, din perspectiva moştenirii spirituale

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 10 din 52

baza unui SCHIMB DE VALORI.

Dacă dorim cu adevărat un holocaust informaţional-energetic, mai profund decât cel în

Evident, dacă am ajuns în acest punct, o întrebare se naşte:

LCV Resursele şi Valorile

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 11 din 52

aibă loc fără consum de o parte şi dezvoltare de partea cealaltă.

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 12 din 52

(1) E = mc2 şi (2) E = hv

Întrucât energia este egală cu ea însăşi, rezultă că masa, ca expresie a materialităţii,

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 13 din 52

Iată principalele întrebări pe care ne-am propus să le dezbatem şi la care să găsim

Înainte de a găsi răspunsul la întrebarea: „Poate fi conceput un mecanism

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 14 din 52

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 15 din 52

Dar, în mod cert, ne putem ajuta unii pe alţii. COMUNICÂND.

De multe secole se fac acte de caritate. Adică, se dă de pomană. O anume parte a

Se naşte acum întrebarea:

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 16 din 52

Modele naturale ale LCV

Circuitul apei, H2O, în natură

© Stănescu Şerban, Stănescu Monica, 2010 Cuprins EOF 17 din 52